14 iulie 2010

Ich habe genug...


Arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor sau „după cum învaţă şi Părinţii Bisericii, este limbajul cel mai apropiat de suflet[1]
Muzica, poate schimba oameni? Nu cred, însă Dumnezeu o poate face şi cu ajutorul, fiind mijlocul cel mai uşor prin care sufletul omenesc vibrează la auzul ei.
 Ich Habe Genug („De-ajuns este mie”), este cantata nr. 82, compusă de Johann Sebastian Bach (1685 – 1750) pentru sărbătoarea Întâmpinării Domnului.[2]


Despre Eugene Rose, ce va deveni mai târziu Ieromonahul Serafim Rose, Alison[3] spune: „Dacă este adevărat că Dostoievski i-a dăruit lui Eugene Ortodoxia, atunci la fel de adevărat este că Bach i L-a dăruit pe Hristos.
Bach a reuşit să exprime în creaţia sa dorul omului după tărâmul ceresc. Aria 1 este un suspin de uşurare căci sfârşitul vieţii este aproape: „De-ajuns este mie! L-au primit pe Mântuitorul, nădejdea celor credincioşi, în ale mele braţe de dorire. De-ajuns este mie! Văzut-am pe El; credinţa mea l-a îmbrăţişat pe Iisus, iar astăzi aş părăsi lumea bucuros. De-ajuns este mie![4]
De câte ori venea Alison pe la el, îi cerea să pună această cantată. Când venea timpul să plece, el lua discul şi punea partea cu Ich Habe Genug. Se aşeza în fotoliu şi asculta ceasuri în şir contemplând. Tânjea după altceva. Bach îi sugera o altă lume, dincolo de moarte. Alison crede că Bach a jucat rolul cel mai însemnat în revenirea lui Eugene la credinţa lui Dumnezeu.[5]
 „Când Părintele Serafim era tânăr”, crede Părintele Gherman, „în adâncul său voia să moară. Simţea că ceva nu este în regulă cu el, că se «săturase» de lume. Pentru el, moartea ar fi fost o dulce alinare şi asocia dulceaţa cu cantata cu pricina. Când a devenit ortodox, i s-a dat viaţa. De-acum nu mai era «sătul» de viaţă… Dorea să ducă Ortodoxia şi altora, şi nu mai voia să moară.[6]
  

Asculta mai multe audio Muzica



[1] Ieromonahul Damaschin, Viaţa şi lucrările Părintelui SERAFIM ROSE, traducere de Constantin Făgeţean şi Pr. Constantin Jinga, Editura Sofia, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2005, p. 48
[2] Cunoscută în Occident ca Sărbătoarea Purificării Fecioarei Maria
[3] Alison Haris, studentă ca şi el în anul I, la Colegiul Pamona din California de Sud
[4] Ieromonahul Damaschin, op.cit., p. 49
[5] Ibidem, p. 50
[6] Ibidem, p. 903

9 iulie 2010

Cernavoda – sub apă















Unii oameni ar putea spune că aceasta e „bătaia lui Dumnezeu”. Să fie aşa oare? Sau păcatele noastre, ale tuturor românilor, se întorc împotriva noastră. Obişnuim să plasăm foarte frumos şi discret mâţa în curtea vecinului doar să scăpăm de o grijă şi nu privim la repercusiunile faptelor noastre. În fine, am auzit pe cineva spunând că în Polonia plouă de când le-a murit preşedintele în accidentul aviatic. Să fie oare acesta adevăratul motiv, sau urmări cauzate „vulcanului islandez” care a irumpt acum ceva vreme?      
De ce tot vorbesc părinţii (duhovnicii), şi mai bătrâni şi mai tineri că este nevoie de multă rugăciune, acum mai mult ca oricând?
Să ne lumineze Dumnezeu şi să ne ocrotească de tot răul!

2 iulie 2010

Moda lumii - Sfantul Ioan Iacob Hozevitul






















Moda lumii [1]

Îi aud zicând pe unii:
«Lumea face azi progres,
Numai „rasele” şi „fesul” [2]
Din năravul lor nu ies!»

Rău se mai sminteşte lumea
Dacă eşti cumva pletos [3]
Şi te scarmănă cu vorba
Şi pe faţă şi pe dos!

Lupul dac-ar fi cu zgardă,
N-ar stârni atâta haz,
Ca atunci când eşti cu rasă
Şi cu plete pe grumaz!

Azi se dă respect în lume
La acei cu capuri «goale»
Şi cu burta rotunjită,
Iscusiţi la «carnavale»!

Lumea cea de modă nouă,
Pune vată la urechi,
Când aude la Biserici
Numai graiurile vechi!

- «N-aveţi radio? (zice lumea)
Către pustnicescul fes,
Cum trăiţi aşa degeaba,
Fără urmă de progres?

Lumea azi înaintează
Cu mijloacele de trai,
Aţi rămas în urmă, taică,
Cugetând numai la Rai



[1] Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul, Hrană duvonicească, Editura Lumină din lumină, Bucureşti, 2006, p. 200-201
[2] Este vorba de călugări
[3] idem