Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia
Română și Comitetul Național al Istoricilor din România organizează la Iași,
între 29 august și 1 septembrie 2018, a doua ediție a Congresului Național al
Istoricilor Români.
Argument
Inițiativa Academiei Române și a Universității
„Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca de a organiza un congres al istoricilor români
în 2016 a fost una cu amplu ecou în mediul științific. Cea de-a doua ediție,
organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia Română și
Consiliul Național al Istoricilor, în anul 2018, poate constitui, la rândul ei,
cadrul unei dezbateri profesionale oneste, menite să producă o evaluare critică
a întregii noastre producții istoriografice. Pornind de la aceste premise,
istoricii români vor putea să își împărtășească experiențele la nivel
internațional, mai ales că un loc central în contextul evenimentului va fi
alocat specialiștilor consacrați la marile universități și centre de cercetare
din străinătate. Aceștia vor fi invitați să expună, în cadrul sesiunilor
plenare, analize specializate privind modul în care producția istoriografică
românească își găsește astăzi reflectarea la nivel mondial. În mod firesc,
preconizăm că, prin acest demers, vor fi puse în dezbatere o serie de idei și
proiecte care să ducă la creșterea vizibilității scrisului istoric românesc.
Istoria reprezintă pentru publicul larg un corpus de
informații, pe care profesioniștii domeniului le administrează în beneficiul
celor dornici de cunoaștere. Dincolo de această aserțiune cu caracter general,
descifrarea trecutului presupune, deopotrivă, respectarea unor norme
științifice care privesc modul în care trebuie interogate sursele, dar și
asumarea principiilor eticii profesionale, bazate pe bună credință și respect pentru
adevăr. Prin prisma modului în care se realizează accesul la cunoaștere,
tipologia demersurilor de profil s-a schimbat în raport cu tendințele
ideologice care au animat conștiința dominantă a fiecărei epoci. Dat fiind
faptul că astăzi cercetarea poate fi realizată doar într-un cadru european,
singura opțiune valabilă este reprezentată de identificarea compatibilităților,
a discrepanţelor morfologice și decalajelor temporale produse prin receptarea
tardivă și uneori distorsionată a diverselor inovaţii intelectuale. Din
perspectiva acestor considerații preliminare, conceptul manifestării are o
dublă motivaţie ştiinţifică: mai întâi, aceea de a stimula cunoaşterea
trecutului; apoi, de a produce un salt calitativ prin adoptarea unor
metodologii de cercetare complexe, la nivelul studiilor recente din lumea
academică occidentală.
În afara mizelor strict ştiinţifice, tematica pe care o
vizăm este relevantă pentru înţelegerea unor fenomene, a unor mecanisme
instituţionale şi mize identitare de actualitate, cum ar fi: relația dintre
cultură, politică și societate; construcţia socio-culturală a diferenţelor
identităţilor colective multiple (etnice, confesionale, regionale, de gen).
Astfel, propunem construirea unei viziuni de ansamblu asupra mai multor
realităţi istorice, tratate până acum separat, în secvenţe îngust delimitate
conceptual, cronologic, geografic, instituţional sau biografic. Ne propunem
așadar o schimbare a perspectivei: de la investigarea discursului istoric ca
suport al politicilor cultural-identitare la o analiză a rolului jucat de
istorici ca agenţi ai elaborării şi difuzării unor noi episteme sau teorii ale
cunoașterii.
Momentul în care se desfășoară Congresul Național al
Istoricilor Români prilejuiește o inevitabilă reflecție retrospectivă. Anul 1918
a fost valorizat la nivel istoriografic prin prisma destinului național, ceea
ce a presupus asumarea cvasiunanimă a unui canon metodologic. Credem că
cercetarea trecutului a atins un nivel înalt de maturizare, astfel încât poate
genera o reevaluare critică asupra tuturor temelor majore ale istoriei
românești. Acesta este motivul pentru care dezbaterea feluritelor perspective
științifice reprezintă miezul tematic al întregii reuniuni.
Comitetul de Organizare a Congresului Național al
Istoricilor Români
