Într-o revistă din Bacău intitulată Floare albastră. Literar – Artistic – Cultural (anul I – 1936, nr. 1 – 15 martie) pe ultima
pagină, la rubrica Poşta Redacţiei,
am întâlnit următorul răspuns:
„S. Urgie
Dragă d-le Urgie, poeziile d-tale sunt o adevărată…urgie… Reţinem din ciclul de
capo-d’opere:
Poem sentimental.
Când văd făptura-ţi divă, frumoasă ca o zână.
Aş vrea să pot la pieptu-ţi să stau o săptămână.
Şi după ce va trece şi termenul acesta,
Să te răpesc să mergem o zi la Budapesta.
În ritm de „Blauen Donau”, să-ţi etalezi fiinţa.
Şi’n ochii tăi cei negri, eu să citesc dorinţa,
De-a ne întoarce’n ţară cu… automotorul…
Mai aveţi „perle” dintr’acestea?”
(p. 8).
Pe lângă faptul că poezia este
criminală, ca să citez dintr-un clasic muzical în viaţă: „Mă uşide ea” (sic!),
trebuie reţinută dorinţa autorului urgiei de-a se întoarce în ţară cu…
automotorul
