Vrem Educație pentru familie și societate, nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,

Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale
în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de
calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre
sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării
propriului corp și respectul în relații intime”.
În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană
la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă
istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială
este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor
probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează
de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei
școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea
familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe
promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor
nedorite.Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este
centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat
necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le
obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în
afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau
anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare
sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.

Privind în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost promovat încă dinainte
de anii ʼ50, el precedând ceea ce s-a numit „revoluția sexuală a anilor ʼ60”. Deși în prezent el
este prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite, el nu
a împiedecat explozia acestora în urma revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este
corelată cu explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public, în general, la care
educația sexuală anti-familie și-a adus contribuția, prin promovarea în spațiul public a
sexualității, privată prin natura ei.
Răspunsul la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât în logica
celor care au crezut că răspunsul la problemele comunismului este mai mult comunism.
Aceasta logică este intrinsecă acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească cererea
pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca1 a făcut-o în acest an pentru
introducerea vizionării de către elevi a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație
sexuală. Tot astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică sexuală, așa cum au
majoritatea materiilor școlare. Când, în Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă2 de
clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală, a fost greu să nu se facă o
legătură între faptă și ora anterioară.
Ca urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut consecințe majore
anti-familie și, în consecinţă, educația sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept antifamilie.
 

Domnilor Miniștri,

Suntem conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a societății, inclusiv în
educație. Dar problematica sexualității nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea
bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul reciproc ca măsură
împotriva violenței. Omul este mai mult decât „un animal sexual”, așa cum considera unul
dintre promotorii educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).
Diferența dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea, care conduce
către familii de lungă durată în care se nasc copii și aceștia beneficiază de întreaga experiență a
părinților. Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie. Concepția
hedonistică a sexualității determină marginalizarea familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile”
homosexuale, „căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt consecințe naturale ale
acestei concepții. În practică, acest model de educație sexuală a fost propus în istorie de
mișcările comuniste, pentru care familia era un element burghez și era asociată exploatării, și
de mișcările de normativizare a comportamentelor sexuale considerate deviante.
Nu întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta Republică Sovietică Ungară
din 1919 condusă de comunistul Bela Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un
program de educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să respingă și să
disprețuiască orice autoritate parentală și să ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent,
Mariela Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este și președinta
Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai insistăm acum pe abuzurile amplu
documentate pe care și-au întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest model,
precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.

acestui tip de educație sexuală sunt exact organizațiile care susțin ideologia
gender, care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și denormativizarea căsătoriei
binare heterosexuale.
Întrebați-i pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere au despre
poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți vedea că, dacă își asumă integral modelul
propus, vor spune că acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de X bărbați și
Y femei este consecința logică a acceptării acestui tip de educație, în care singurele pericole
identificate sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este consimțământul, singura
condiţie pusă pentru validarea oricărui tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi
acesta.
 

Domnilor Miniștri,

Cu un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels scriau în prefața la
„Manifestul comunist” că „o stafie bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu
sprijinul celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a reușit să se impună în
Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre
principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare ca aducătoare de
progres, cum în mod utopic se credea înainte de instaurarea regimurilor comuniste.
În forma propusă pentru disciplina Educație sexuală nu este greu de recunoscut un
principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai
statului. Apelul ilustrează deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba
chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de „părinți” nu apare niciodată în textul Apelului, iar
singura dată când apare termenul de „familie” este o referire la posibilitatea abuzurilor sexuale
ale membrilor familiei asupra copiilor.
O caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost continuitatea, practicată în
primul rând prin responsabilitatea și asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul
sistem social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de părinți printr-o educație
opusă gândirii părinților a fost comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii
1930 să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în Holodomor.
În educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat, prin elementele care sunt
validate și considerate demne de a fi transmise următoarelor generații. În condițiile în care în
România nu este legală „căsătoria” între persoane de același sex, iar în întreaga lume un număr
limitat de state au legiferat-o de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea nici
nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim deschis, este limpede unde țintește demersul
asociațiilor inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu comportament
homosexual: „căsătoria” homosexuală.
Desigur, oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei care cred
diferit nu au și ei același drept. Un drept care va fi anulat prin impunerea educației sexuale
anti-familie. În Germania, au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii de la orele de
educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu unele aspecte prezentate. Trebuie să fim
conștienți că totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric. Iar în România,
totalitarismul comunist și experiența interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.
 

Domnilor Miniștri,
 

O stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI. Este ideologia gender,
egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata lume nouă, exprima legătura
între totalitarismele începutului de secol XX și dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin
manipularea sexualității umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit pentru că
refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly Troțky.
Încercările repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală, de a impune cu
forţa opinii cu impact social major în numele realizării binelui și eludând firescul proces al
cercetării și dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice de practica
instaurării comunismului.
În prezent, Organizația Mondială a Sănătății susține educația sexuală anti-familie,
începând de la naștere. Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender, le cer
educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni despre masturbare, valorizând pozitiv
această practică, iar copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane de același
sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).
Experiența istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au pus cel mai
multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost capabilă să își atingă principalul scop,
împiedicarea apariției unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că niciunei
instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină că poate proteja, fără a fi evaluate
acțiunile ei.
Jurământul Dumneavoastră este față de România și față de poporul român. Nimeni nu
Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă poată obliga, să alegeți ceva dăunător
poporului român. Între ideologia gender, care caută să devină normă unică, și mentalitățile
puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care discriminarea femeii nici nu este
percepută ca discriminare, credem că România are șansa identificării unui model de educație
care să includă problematica sexualității și care să evite ambele extreme, atât egalitarismul, cât
și abuzul. Între exhibiționismul educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă
expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare, România poate propune un
model eficient, centrat pe familie.
 

Domnilor Miniștri,
 

Este legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună populației României un
sistem de valori hedonist privind sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi
trebuie să informeze și să ceară consimțământul.
Viziunea despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei persoane și
nu se poate impune cu forța. Este de neînțeles dorința autorilor Apelului, în condițiile în care,
de curând, Curtea Constituțională a cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal
instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială, deoarece este vorba despre o materie
care se referă și la dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă obligatoriu!
Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de materii și având în vedere existența de
manuale alternative, considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline școlare care
să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de către copil numai cu acordul părinților.
Obligativitatea solicitată de către autorii Apelului nu este decât o violare a conștiinţei elevilor și
părinţilor, amintind de siluirea conștiinței în comunism.
Suntem conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a dus, în unele cazuri, la
traume care ar putea fi evitate. Însă ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul psihologic al copilului și de vârsta lui
poate crea traume de a o anvergură și mai mare.
Legătura părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții trebuie încurajați
să discute cu copiii și aceste probleme intime. Statul este dator să contribuie la educația
continuă, iar existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și accesibile părinților pot
folositoare și în această direcție.
În același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații semnatare au făcut-o și cu
alte ocazii: introducerea unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și
societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității persoanei cu prezentarea
ansamblului relațiilor familiale și sociale.
Programa pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei etape de
documentare temeinică, făcută de persoane de specialitate, nu în urma presiunii și conform
dorințelor organizațiilor promotoare ale ideologiei gender. Discipline precum Personal, Social
and Health education din Marea Britanie ori Pregătirea pentru viața de familie din Polonia pot
fi folosite ca inspirație și comparație pe plan european.
În privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două întrebări: Ați văzut flashmob-
uri desfășurate de aceste ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în
spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă Capitală europeană în afară de
București unde reclamele la pariuri sportive să fie de un erotism similar?
 

Domnilor Miniștri,
 

Nu este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de tip comunist, dar
mai rafinate, pentru impunerea colectivizării conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența
agresivă nu țin loc de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu au putut
suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul social și a încercat să-l realizeze prin
egalitarismul proprietății; ideologia gender de factură comunistă promite raiul social și crede
că îl va realiza prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme este consimțit.
În fața cererii imperative a semnatarilor Apelului de a introduce „acum” și în mod
obligatoriu educația sexuală în forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul
necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire la sexualitate. Dacă veți fi
acuzați că nu dați curs „acum” Apelului și vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”,
„antimodern”, „învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că reprezintă și
aduce democrația în România inclusiv în cea mai cruntă perioadă a totalitarismului, în anii ʼ50.
În încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața cărții Minunata
lume nouă: „Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea sexuală tinde să
crească prin compensaţie”.

Semnează:

Asociația Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir
Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” –
Filiala Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO VITA - filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe de Auz
„Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai – de dragul fraţilor
mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația Naţională pentru Românii de
Pretutindeni
Asociația Generală a Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația Părinților pentru Educație
Sănătoasă
Asociația pentru Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația Institutului pentru Cercetări
Psihosociale și Bioetice
Asociația Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și Ana”
Asociația Creștină de Misiune și Caritate
„Bunul Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociatia Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children's Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVi-ta
din România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni -
Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou - Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia Culturală „Sfântul Mitropolit
Dosoftei”
Asociaţia Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia „Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima Ardealului” Youth
Association for Personal De- velopment
and Innovative Programs
Provita Iași
Asociația Profesorilor de Religie „Sfânta
Parascheva” - Bacău
Asociația PRORELIS

1 http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolilepublice.
htm
2 http://www.culturavietii.ro/2014/11/28/mare-britanie-un-elev-de-13-ani-si-violat-colega-dupa-ora-de-educatiesexuala

Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)

„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un
băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată
gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi întrun studiu consacrat unei
mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de
mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea traptrap
o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în
jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi
din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău
că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă
ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să
verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo,
adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât
îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi
dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea
să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în
domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei
Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva
anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci
de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”
Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)
„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un
băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată
gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi întrun studiu consacrat unei
mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de
mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea traptrap
o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în
jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi
din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău
că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă
ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să
verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo,
adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât
îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi
dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea
să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în
domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei
Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva
anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci
de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”

Sursa: http://studentipentruviata.ro/2015/10/83-de-ong-uri-vrem-educatie-pentru-familie-si-societate-nu-formarea-de-pionieri-sexuali-pentru-ideologia-gender-de-tip-comunist/ (site accesat pe 19 octombrie 2015)

Conferinţa Naţională „Drepturile omului în regimurile comuniste: între propagandă şi adevăr istoric”, organizată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 10-11 decembrie 2015

Conferinţa Internaţională de Științe ale Comunicării şi Studii Culturale „Călători şi călătorii. A privi, a descoperi”, Bucureşti, 23-24 octombrie 2015

Sursa: http://litere.ro/studenti/informatii.html#cdsc (site accesat pe 15 octombrie 2015)

Care sunt adevărații refugiați sirieni?

Pe site-ul inliniedreapta.net am citit un articol foarte interesant apărut sub semnătura D-nei Anca Cernea cu privire la criza refugiaților din Siria. Articolul, intitulat Adevăratele victime ale Statului Islamic nu sunt printre migranții care vin în Europa – Witold Gadowski, apărut în data de 26 septembrie 2015, este traducerea un interviu cu jurnalistul polonez de investigaţii Witold Gadowski, unde este prezentată adevărata faţă a problemei refugiaţilor sirieni.

Voi reda aici articolul în întregime:

"Witold Gadowski e un cunoscut jurnalist polonez de investigație și reporter de război. Acesta a vizitat Siria și Turcia în vara acestui an ca să documenteze Statul Islamic și valul de migranți care s-a pornit spre Europa. Într-un interviu acordat publicației poloneze fronda.pl acesta a declarat că toate granițele Statului Islamic sunt controlate de trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki, iar pedeapsa pentru încercarea de a fugi este răstignirea. Ceea ce presupune că din teritoriu se pleacă doar cu aprobarea Statului Islamic. „Concluziile le trage fiecare”, spune Witold Gadowski.

Witold Gadowski

Specialist în probleme de securitate și reforma poliției, expert în problematica activității serviciilor secrete, Witold Gadowski este autorul unor lucrări despre activitățile serviciilor secrete ruse FSB, GRU și SVR pe teritoriul polonez. A realizat mai multe filme documentare despre terorism, crima organizată, corupție și vechile structuri comuniste. Autor de nuvele, poezii și romane, predă reportajul jurnalistic la Universitatea Pontificală Ioan Paul al II-lea, Facultatea de Jurnalism și Comunicare Socială. Mai multe despre activitatea lui Gadowski, la finalul interviului:

***

Jakub Jałowiczor, fronda.pl: Arătați în filmul „Insha Allah. Sângele martirilor” situația dramatică a yazizilor și a creștinilor în Irak și în Siria – violuri, omoruri, răpiri de către Statul Islamic (SI). Afluxul de imigranți ar putea face ca astfel de lucruri să înceapă să se întâmple și în Europa? Sau pericolul este totuși îndepărtat?

Witold Gadowski: Trebuie să înceap cu începutul. În primul rând, văd o mare nedreptate în ceea ce se întâmplă în Europa, pentru că adevăratele victime ale războiului se află în prezent în taberele din Kurdistanul irakian, în sudul Turciei și Libanului. Sunt acolo de mai mult de un an. Sunt șiiți, yazizi și creștini. Îi menționez în mod deliberat în această ordine, deoarece în ordinea aceasta sunt persecutați. Șiiții sunt pur și simplu uciși imediat. Femeile yazide sunt violate, copii yazizi sunt vânduți în târgurile de sclavi, iar bărbații sunt uciși. Creștinii fie trec la Islam și apoi sunt la mila sau ne-mila oamenilor Statului Islamic, fie sunt uciși sau împovărați cu o taxă numită Jizya, al cărei cuantum este determinat arbitrar. Acestea sunt grupurile cele mai persecutate de pe teritoriul Siriei și Irakului. Vorbim despre provinciile irakiene Diyala, Anbar, o parte din Ninive precum și Salah ad Din. În Siria, este vorba practic de 2/3 din teritoriu. Aceste victime ale războiului se află de mai mult de un an în tabere, pentru că au trebuit să fugă din orașele lor. Un exemplu în acest sens este depopularea orașului Karakos din Valea Ninivei, din care 60 de mii de creștinii au fost nevoiți să fugă într-o singură zi din calea Statului Islamic. Toți au ajuns în Kurdistanul irakian. Vă puteți imagina fuga bruscă a unui oraș 60 de mii de locuitori. Am vorbit cu episcopul Nicodim, care a fost patriarh al Mosulului și a trebuit și el să fugă. El a relatat că religia este tratată acolo ca în zilele Revoluției bolșevice. Hoardele năvălesc în biserici, le jefuiesc, le profanează, le devastează. În timp ce vorbea, episcopul plângea.

Acestea sunt adevăratele victime ale războiului.

Refugiati sirieni in Turcia

Dar cei care acum năvălesc în Europa sunt mai ales bărbați tineri, veniți nu-se-știe-de-unde. Acești oameni încalcă orice reguli, intră în Europa pe căi infracționale și sunt imediat prezentați drept refugiați. Ni se spune că Europa le datorează asistență umanitară. De ce Europa nu-i ajută pe aceia care sunt victimele reale ale războiului? Acei oameni sunt de un an în tabere de refugiați și fac demersuri, fără succes, încercând să obțină viză pentru țările europene. Europa nu le dă viză. Aici este o profundă nedreptate.

Acești infractori care invadează Europa iau locul victimelor reale ale războiului. Printre ei sunt foarte puțini creștini, foarte puțini yazizi și foarte puțini kurzi, care suferă într-adevăr din cauza Statului Islamic. Cei mai mulți dintre ei sunt șmecheri care și-au putut permite să pună 10 mii de dolari pentru a fi transportați pe Bătrânul Continent de către mafie. 90 la sută dintre ei sunt aduși aici pe cale infracțională de mafia turcească, albaneză și rusă.

Migranți în Tovarnik, Croatia.

fronda.pl: Europa spune că finanțează taberele de refugiați din Orientul Mijlociu. Acesta nu este un ajutor real?

WG: E foarte puțin. În prezent ajutorul vine din Franța, în parte din Germania, un mic sprijin din Marea Britanie, ceva a ajuns și din Polonia. Asta e tot. Ajutorul este iluzoriu. Imaginați-vă cum e să stai tot anul  în cort, când vara temperatura este de 50 grade, iar iarna scade la zero și uneori e și zăpadă. Familii întregi suferă, pur și simplu. Și pe acești oameni nimeni nu îi ajută. În schimb, dintr-o dată, toată lumea s-a grabit să-i ajute pe infractorii care au năvălit în Europa și încearcă să se stabilească aici prin metoda faptului împlinit. Nu au documente, nu știm cine sunt, nu știm ce intenții au. Cei mai mulți sunt musulmani care nu se vor integra în societate, în locurile în care se vor instala. Este pur și simplu un pericol, pentru că va exista o problemă islamică în fiecare dintre țările în care ajung acești refugiați. Și ce înseamnă problema islamică, vedem în Europa de Vest. Mai ales la Paris, Bruxelles și mai recent în orașele germane.

fronda.pl: Marsilia este un exemplu clasic.

Marsilia este pur și simplu arabă.

fronda.pl: Statul islamic a prezis deja de acum câteva luni că va inunda Europa cu imigranți și că între aceștia vor ascunde teroriștii. Asistăm la realizarea acestui scenariu?

WG: Știu foarte puțin despre Statul Islamic, ca toată lumea, dar încerc să fac rost de toate informațiile disponibile. Am ceva surse de informare. Din informațiile mele rezultă că toate granițele Statului Islamic sunt controlate minuțios de așa-numitele trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki. De ce? Deoarece majoritatea veniturilor SI provin din contrabandă și trafic transfrontalier. Prin urmare, SI trebuie să controleze granițele ca să aibă bani pentru existență și dezvoltare. Este un organism normal de stat. Bugetul Statului Islamic se ridică în prezent la peste 800 milioane de dolari pe an. Statul Islamic vinde ilegal mai mult de 60 de mii de barili de petrol pe zi.

fronda.pl: O mare parte ajunge în Europa.

WG: Toată cantitatea este cumpărată ilegal de companii iraniene și turcești. Mai târziu ajunge în Europa și în alte țări. De exemplu, în Israel, ca petrol turcesc. Sau în alte țări – nu și în Israel – ca petrol iranian. Dealerii cumpără acest combustibil la jumătate de preț, adică la aproximativ 25 de dolari barilul, de la SI. De aceea SI își păzește granițele. Pe acolo nici un șoarece nu se strecoară. Pedeapsa pentru încercarea de a fugi este, atenție: răstignirea. Acesta reprezintă într-adevăr un factor de descurajare. Nimeni nu are încredere în nimeni. Pe tot cuprinsul Statului Islamic acționează serviciile secrete AMNI care funcționează perfect, utilizează provocarea și toate metodele clasice. Dacă din Siria pleacă brusc câteva mii de oameni, asta se poate întâmpla numai cu aprobarea Statului Islamic. Concluziile le poate trage fiecare.

fronda.pl: Cum au fost organizate toate acestea? Statului Islamic i s-au alăturat mai mulți ofițeri și lucrători ai diferitelor servicii  din Irakul lui Saddam Hussein. Ei sunt cei care constituie  aparatul de represiune și aparatul de stat al califatului?

WG: Statul Islamic este o creatură foarte interesantă. Rămâne în conflict cu Al-Qaeda, cu aripa armată a acesteia din Siria, adică Frontul Jabbat al-Nusra. Acest stat nu ar fi existat dacă nu s-ar fi produs o coincidență a mai multor factori și putem să ne întrebăm dacă ea s-a produs întâmplător.  În primul rând, din închisorile iraniene, și mai ales din cele siriene, au fost eliberați mii de oameni care ispășeau pedepse pentru pentru terorism și jafuri. Deodată, în decurs de câteva luni, acești oameni au fost eliberați. Desigur, imediat au îngroșat rândurile Statului Islamic. Acesta este o observație. A doua este că, după ce, în 2003, americanii l-au învins pe Saddam Hussein, administratorul american din Irak, Paul Bremmer și primul ministrul Al-Maliki i-au dat afară din armată pe toți ofițerii superiori. Aceste ofițeri superiori au ajuns în armata Statului Islamic. S-au transformat din socialiști, sprijinitori ai partidului BAAS, în islamiști. Și-au lăsat bărbi și alcătuiesc acum statul major militar al IS. Statul Islamic este condus de oameni din Irak, nu din Siria. În plus, guvernul șiit al lui Al-Maliki a început persecuția suniților. Aceasta a făcut ca triburile sunnite vrând-nevrând să înceapă să se alăture Statului Islamic și șă se supună califului auto-proclamat de Al-Bagdadi. Și încă un lucru. Al-Maliki a dizolvat miliția sunnită care lupta împotriva extremiștilor. Erau peste 100 de mii oameni. 85000 dintre aceștia au rămas pe afară într-o singură zi. Ce s-a întâmplat cu ei? Majoritatea au ajuns la SI. Instruiți, înarmați și experimentați. Acești oameni sunt acum cadrele SI. Desigur, acestora li se adaugă și alți noi-veniți, cum ar fi un mare grup de ceceni foarte apreciați acolo.

fronda.pl: Sunt, de asemenea, și europeni.

WG: Da, dar în primul rând ajung acolo indivizi din Arabia Saudită, Qatar, Yemen, Emiratele Arabe Unite. Sunt foarte mulți astfel de indivizi. Din Qatar și Arabia Saudită curg  și bani de la sponsori informali, ascunși. Toate aceste lucruri explică de ce Statul Islamic este în creștere. El își are propria structură: este condus de Al-Baghdadi, care are în subordine doi prim-miniștri – unul în Siria și unul în Irak – ce se folosesc  doar de pseudonime de război, nu de nume. SI nu utilizează comunicații telefonice sau prin satelit. Are în acest scop un excelent departament de curierat care a fost extins într-atât, încât  orice informație este transmisă  prin ștafete din gură, în câteva ore, în întreaga țară.

fronda.pl: Așa ceva nu se poate intercepta prin mijloace electronice

WG: Absolut. Statul Islamic a tras concluzii din înfrângerea talibanilor în Afganistan și nicăieri nu alcătuiește formațiuni militare de mari dimensiuni. Trupele sunt plasate printre civili, ceea ce face imposibile  atacurile din aer și face războiul imposibil de câștigat prin bombardamente aeriene. Conflictul cu Statul Islamic poate fi câștigat doar pe teren și nimănui nu-i trece prin cap să facă asta, cu excepția kurzilor și șiiților. Dar nici șiiții din sudul Irakului, dintre care mai mult de 120 de mii fac parte din miliții, și cu atât mai puțin kurzii, nu sunt înarmați de către Statele Unite și țările aliate. Peshmerga („cei care înfruntă moartea”, NT) kurzi, care au oprit ofensiva Statului Islamic în nordul Irakului, folosesc arme din epoca sovietică precum și armele capturate de la SI. În schimb, Statul Islamic are cele mai noi echipamente americane. Pentru că SI a capturat în luna iunie a anului trecut, la Mosul, dotarea a trei divizii, inclusiv unități blindate și de artilerie. Aceste divizii pur și simplu au fugit din oraș și au lăsat pe loc tot parcul de mașini și armamentul. SI este bine condus, bine înarmat și își crează în permanență noi variante strategice de acțiune. Este foarte dificil de învins prin abordarea clasică „bombardăm și ceva o ieși”.

fronda.pl: Multe țări din Occident abordează problema în acest fel. Acum și Franța se va angaja mai mult în raiduri.

WG: Raidurile sunt complet ineficiente. În plus, ele sunt executate în principal asupra rafinăriilor, pentru a afecta filonul financiar al SI. Dar imediat după raiduri, apar specialiști din China, Iran și Rusia care pentru sume uriașe de bani reconstruiesc rapid instalațiile distruse. În plus, statul islamic are instalații portabile în miniatură de rafinare a petrolului. Cu randament redus, pentru că una poate procesa cca. o mie de barili pe zi, dar ele costă doar câteva zeci de mii de euro și pot înlocui rafinăriile clasice. Capacitatea de exploatare din terenurile capturate este evaluată la 120 de mii de barili pe zi. Producția reală este de aprox. 60 de mii de barili. Asta înseamnă un venit de peste 3 milioane dolari pe zi, numai din petrol. În plus, statul islamic practică intens traficul cu obiecte de artă, obiecte arheologice. Nu este adevărat că monumentele culturale antice sunt distruse. Ele sunt vândute și aduc venituri mari. În proporție de 90 la sută, aceasta se face prin mafia rusă. De pe urma Statului Islamic și a valului de refugiați câștiga mafiile rusești, turcești și albaneze. Din portul Vlora din Albania pornește un exod mare de bărci gonflabile de mare viteză operate de mafia albaneză. Care este sursa acestui val de refugiați? După părerea mea, au fost apăsate câteva butoane. Unul la Ar-Rakkah, reprezentând capitala Statului Islamic: dăm drumul unui val necontrolat de refugiați în Europa, iar printre ei, infiltrăm agenți AMNI. În cadrul AMNI, vă amintesc, există un departament de asasinate și sinucideri. Un departament separat se ocupă de aceste lucruri și menține comunicarea cu toată rețeaua de lupi singuratici răsfirați prin lume și gata de a fi șahizi, adică atentatori sinucigași. Acest lucru este foarte periculos și dificil, practic imposibil de detectat. S-a mai apăsat un buton la Ankara, care a dat drumul unui mare val de refugiați.

fronda.pl: Își curăță terenul de kurzi.

WG: Își curăță terenul de kurzi, dar kurzii nu vor să fugă. În schimb, aproape 2 milioane de refugiați din Siria se află în sudul Turciei. Acestora li se dă drumul în Europa. După părerea mea, a mai fost apăsat un buton și la  Moscova, care vrea să se implice în Orientul Mijlociu mai mult decât până acum. Și vrea, prin acest val de refugiați, să țină Europa în șah – chiar și Statele Unite, într-o măsură mai mică. Prin urmare, există interes în cel puțin trei locuri și cred că și Teheranul este implicat.

Interviu realizat de Jakub Jałowiczor | Traducere: Anca Cernea"

Sursa: http://inliniedreapta.net/adevaratele-victime-ale-statului-islamic-nu-sunt-printre-migrantii-care-vin-in-europa-witold-gadowski/ (site accesat pe 9 octombrie 2015).

Sfintele Cuvioase Pelaghia şi Taisia (8 octombrie)

Sfânta Cuvioasă Pelaghia

Mare mulţumire suntem datori a da întodeauna Domnului nostru, că nu voieşte moartea păcătoşilor, ci aşteaptă cu îndelungă răbdare întoarcerea lor spre viaţă, pentru că minunat lucru s-a făcut în zilele noastre, de care eu, păcătosul Iacov, vă scriu vouă, sfinţilor fraţi, ca ascultând şi citind acestea, să aveţi parte de mult folos.

     Prea Sfinţitul Arhiepiscop al cetăţii Antiohia, pentru oarecare trebuinţe bisericeşti, a chemat la sine, din cetăţile din prejur, opt episcopi, între care era şi omul lui Dumnezeu, Sfântul Non, episcopul meu, care venise de la Iliopoli şi mă luase pe mine cu dânsul. Acesta era un bărbat minunat şi un desăvârşit călugăr, care pentru viaţa cea îmbunătăţită fusese luat la episcopie, de la mănăstirea care se numeşte Tavenisiot. Iar când s-au adunat episcopii în biserica Sfântului Mucenic Iulian, au voit ca să audă de la Non cuvânt de învăţătură şi au şezut toţi lângă uşile bisericii, iar Non a început a grăi învăţându-i cele ce erau de folos pentru mântuirea ascultătorilor. Şi minunându-se toţi de sfânta lui învăţătură, iată că, pe lângă uşile bisericii, apăru o femeie din cele necredincioase, care era vestită în toată Antiohia pentru desfrâul ei.

     Femeia era îmbrăcată cu haine de mare preţ, împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, iar împrejurul ei mergeau mulţime de fecioare şi de tineri, îmbrăcaţi frumos şi purtând brăţări de aur. Şi faţa ei era atât de frumoasă, încât oamenii mireni nu se puteau sătura cu vederea frumuseţii ei. Aceasta mergând pe lângă noi a umplut tot văzduhul de plăcută mireasmă aromată, iar episcopul, văzând-o mergând fără ruşine, având capul descoperit şi pieptul gol, şi-a închis ochii şi, suspinând în taină, şi-a întors faţa ca de la un mare păcat. Iar fericitul Non, privea cu tot dinadinsul spre dânsa, până ce a trecut din dreptul privirii lor. Şi după aceasta întorcându-se către episcopi, a zis: "Nu cumva iubiţi voi frumuseţea acestei femei?" Iar el nerăspunzând, Non şi-a plecat capul şi, plângând, îşi aduna în băsmăluţă lacrimile sale şi îşi udă pieptul cu ele. Apoi, suspinând din adâncul inimii, iarăşi i-a întrebat pe episcopi: "Oare nu v-aţi îndulcit cumva privind frumuseţea ei?" Iar ei tăceau. Atunci Non a zis: "Cu adevărat, eu am învăţat mult de la dânsa, că pe această femeie Domnul o va pune la înfricoşata Sa judecată şi o dată cu dânsa vom fi judecaţi şi noi. Pentru că ce socotiţi? Câte ceasuri a zăbovit acea femeie în cămara sa, spălându-se, îmbrăcându-se şi îmbodobindu-se în multe feluri, uitându-se în oglindă şi având toată grija ca să se arate mai frumoasă decât toate femeile înaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, având în ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne îngrijim să ne împodobim sufletul nostru ticălos care este cu totul necurat, gol şi plin de ruşine, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei şi să-l îmbrăcăm cu podoaba faptelor bune, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu şi să nu fie ruşinat şi lepădat în vremea nunţii Mirelui".

     Făcând această învăţătură, fericitul Non m-a luat pe mine, păcătosul său diacon, şi am mers în chilia în care locuiam, lângă biserica Sfântului Iulian. Şi episcopul meu, intrând în cămara sa, s-a aruncat cu faţa la pământ şi plângea, zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, iartă-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul, căci grija acelei femei pentru împodobirea trupului a întrecut toată grija mea pentru ticălosul meu suflet, pentru că acea femeie, ca să fie plăcută curtezanilor ei celor pierzători, a pus atâta sârguinţă spre a fi frumoasă, iar eu nu mă sârguiesc ca să fiu plăcut Ţie, Dumnezeul meu, ci petrec în lenevie şi în neîngrijire. Cu ce faţă voi privi la Tine, sau cu ce cuvinte mă voi îndrepta înaintea Ta? Vai mie, păcătosul! Pentru că stând înaintea Sfântului Tău Altar, nu-ţi aduc Ţie podoabele sufleteşti pe care Tu le ceri de la mine. Acea femeie s-a făgăduit oamenilor celor muritori, întru deşertăciunea sa, ca să se împodobească pentru plăcerea lor şi aceasta face, ceea ce a făgăduit; iar eu m-am făgăduit să-ţi plac Ţie, Dumnezeului meu, dar am minţit lenevindu-mă. Sărac sunt, nerespectând poruncile Tale, deci n-am nădejde de faptele mele, ci întru a Ta milostivire, prin care nădăjduiesc să mă mântuiesc". Sfântul Non, grăind aşa, se tânguia mult şi se ruga şi pentru femeia aceea, zicând: "Doamne, să nu pierzi zidirea mâinilor Tale, să nu slujească diavolilor nişte frumuseţi ca acestea, ci întoarce-o pe ea la Tine, ca să se mărească prin ea numele Tău cel sfânt, pentru că Ţie toate Îţi sunt cu putinţă". Trecând ziua aceea, Duminică noaptea după utrenie, sfântul Non, învăţătorul meu, a zis către mine: "Frate Iacove, ascultă visul meu care mi s-a arătat în noaptea asta: Mi se părea că stau într-un colţ al Sfântului Altar, săvârşind slujba şi, iată, mi s-a arătat o porumbiţă neagră, necurată şi urâtă, care zbura împrejurul meu şi nu puteam suferi murdăria ei, iar când diaconul a zis: "Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi", porumbiţa a zburat şi n-am mai văzut-o până nu s-a terminat liturghia. Iar după săvârşirea liturghiei, când noi ieşeam din biserică, am văzut acea necurată porumbiţă zburând iarăşi împrejurul meu şi eu, întinzând mâna, am prins-o şi am aruncat-o în apa care era în pridvorul bisericii; şi acolo acea porumbiţă s-a spălat de toată necurăţenia, devenind curată şi albă ca zăpada şi a zburat spre înălţimi, făcându-se nevăzută". Spunându-mi acest vis, fericitul Non m-a luat şi am mers în soborniceasca biserică împreună cu ceilalţi arhiepiscopi unde, sărutând pe arhiepiscop, au săvârşit dumnezeiasca Liturghie. Iar după săvârşirea sfintei slujbe arhiepiscopul Antiohiei a poruncit fericitului Non să grăiască învăţături pentru popor. Iar el a grăit după înţelepciunea lui Dumnezeu, învăţând poporul; şi cuvintele lui nu erau alcătuite cu meşteşugul înţelepciunii lumii acesteia, ci simple şi înţelese de toţi şi lucrătoare, pentru că Duhul Sfânt vorbea prin gura lui. Şi din cele vorbite se întrezărea înfricoşata judecată a păcătoşilor şi răsplătirea drepţilor. Şi tot poporul era atât de umilit de cuvintele lui, încât pământul era ud de lacrimile lor.

     Apoi, după rânduiala milostivului Dumnezeu, s-a întâmplat că desfrânata aceea a intrat în biserică, ea care niciodată nu intrase în biserică şi nici nu şi-a adus niciodată aminte de păcatele sale. Acea desfrânată, auzind învăţătura sfântului Non, a înţeles frica de Dumnezeu şi, gândind la păcatele sale şi la muncă veşnică pentru ele, a început a vărsa pâraie de lacrimi, amintindu-şi de păcatele ei. Şi având inima zdrobită nu putea să se oprească din plâns şi a poruncit la două slugi ale sale, zicându-le: "Aşteptaţi aici şi când va ieşi acel sfânt bărbat care a grăit învăţătura lui Dumnezeu, să mergeţi după el şi să vedeţi unde găzduieşte şi, întorcându-vă, să-mi spuneţi". Iar tinerii i-au îndeplinit porunca şi îi spuseră că acel om găzduieşte lângă biserica Sfântului Mucenic Iulian. Şi ea, îndată, a scris cu mâna ei următoarea scrisoare către fericitul Non: "Sfântului ucenic al lui Hristos, scriu eu, păcătoasa şi ucenica diavolului, această scrisoare: am auzit despre Dumnezeul tău că a plecat din ceruri şi S-a pogorât pe pământ, nu pentru cei drepţi, ci ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi. Şi atât de mult S-a smerit, încât a mâncat şi cu vameşii; El, spre Care heruvimii nu îndrăznesc a privi, a locuit cu păcătoşii şi a vorbit cu desfrânatele; deci, domnul meu, de eşti adevărat rob a lui Hristos, precum aud de la creştini, nu mă lepăda pe mine care voiesc a veni prin tine către Mântuitorul lumii pentru a vedea sfânta Lui faţă".

     Trimiţând sfântului o astfel de scrisoare, acesta a citit-o şi i-a răspuns aşa: "Orice plan vei avea tu, să ştii că eşti arătată lui Dumnezeu şi tu şi gândul tău şi scopul tău, însă îţi zic: să nu mă ispiteşti, căci eu păcătosul sunt slujitorul lui Dumnezeu. De ai cu adevărat bunăvoinţă să crezi în Dumnezeul meu şi dacă doreşti să mă vezi, sunt cu mine şi ceilalţi episcopi, deci vino şi mă vei vedea înaintea lor, iar de voi fi singur, nu mă vei putea vedea". Citind acestea, păcătoasa s-a umplut de mare bucurie şi a alergat la biserica Sfântului Iulian şi a dat de ştire Sfântului Non despre venirea ei. Iar el, ducând cu sine pe ceilalţi episcopi, a poruncit femeii să vină înaintea lui.

     Femeia, intrând înaintea soborului sfinţilor episcopi, s-a aruncat la pământ plângând şi a sărutat picioarele Sfântului Non, zicând: "Mă rog ţie, domnul meu, să urmezi învăţătorului tău, Domnului Iisus Hristos, arată-mi darul tău şi fă-mă creştină, pentru că eu sunt marea păcatelor şi adâncul fărădelegilor, deci, spală-mă pe mine prin Botez". Atunci toţi episcopii şi clericii care se aflau acolo aveau feţele scăldate în lacrimi văzând pe acea desfrânată că vine cu atâta pocăinţă şi credinţă să se pocăiască. Şi abia a putut fericitul să o ridice de la picioarele sale, apoi a zis către dânsa: "Pravila bisericească porunceşte a nu fi botezată o desfrânată fără garanţi, ca să nu se întoarcă iarăşi la viaţa ei desfrânată". Iar ea, auzind acest răspuns, iarăşi s-a aruncat la picioarele lui şi ca şi păcătoasa din Evanghelie care a spălat picioarele lui Hristos, aşa a făcut şi aceasta şi a spălat picioarele lui Non şi le-a şters cu părul capului său, zicând: "Vei da seama lui Dumnezeu pentru sufletul meu, dacă nu mă vei boteza pe mine astăzi; din mâinile tale să ceară Dumnezeu sufletul meu şi asupra ta să cadă faptele mele cele rele şi de mă vei îndepărta nebotezată vei fi pricinuitor vieţii mele desfrânate şi necurate. De nu mă vei face pe mine acum străină de faptele mele cele rele, mă voi lepăda de Dumnezeul tău şi mă voi închina idolilor. De nu mă vei face pe mine astăzi mireasa lui Hristos şi de nu mă vei aduce la Dumnezeul tău, să nu mai ai parte de El şi de sfinţii Lui".

     Atunci toţi au preamărit pe iubitorul de oameni Dumnezeu, auzind şi văzând pe o desfrânată ca aceasta aprinzându-se cu atâta dumnezeiască râvna. Apoi fericitul m-a trimis îndată pe mine, smeritul Iacov, la arhiepiscop ca să-i spun despre acest lucru, iar el, auzind, s-a bucurat foarte mult şi a zis către mine: "Mergi şi spune-i episcopului tău aşa: Cinstite părinte, pe tine te aşteaptă lucrul acesta, pentru că ştiu bine că eşti gura lui Dumnezeu care a zis: de vei scoate cinstit din nevrednic, ca gura mea vei fi". Şi chemând pe Cuvioasa Romana, care era întâia diaconiţă bisericească, a trimis-o pe aceasta cu mine.

     Venind, am aflat pe Pelaghia zăcând încă la pământ, la picioarele fericitului Non, care abia a ridicat-o, zicându-i: "Scoală-te, fiică, ca să înveţi cele ce-ţi lipsesc pentru Botez". Iar ea s-a sculat şi episcopul a zis către dânsa: "Mărturiseşte-ţi întâi păcatele". Iar ea plângând a răspuns: "Dacă-mi voi cerceta conştiinţa mea, nici un lucru bun nu voi afla şi ştiu că păcatele mele sunt mai multe decât nisipul mării şi apa mării nu ajunge pentru spălarea faptelor mele celor necurate. Însă nădăjduiesc spre Dumnezeul tău că-mi va uşura sarcina fărădelegilor mele şi va căuta cu milostivire spre mine". Apoi episcopul a întrebat-o: "Care îţi este numele?" Iar ea a răspuns: "De către păriţii mei am fost numită Pelaghia, iar cetăţenii Antiohiei mi-au pus numele Margareta, pentru podoabele mele cele frumoase şi de mult preţ cu care m-au înfrumuseţat păcatele mele".

     Atunci episcopul a învăţat-o credinţa şi a botezat-o în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, a uns-o cu Sfântul Mir şi a împărtăşit-o cu preacuratul şi de viaţă făcătorul Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor. Iar Romana, diaconiţa, i-a fost maică duhovnicească, primind-o din baia Botezului; apoi, luând-o din Biserică, a dus-o în Catechumenie, pentru că şi noi găzduiam acolo. Iar fericitul Non a zis către ceilalţi episcopi: "Veniţi la ospăţ, fraţilor, şi să ne bucurăm cu îngerii lui Dumnezeu că am găsit oaia cea pierdută, şi să gustăm undelemn şi vin cu veselie duhovnicească". Apoi, venind toţi, au mâncat cu cea nou botezată; iar diavolul a început a striga în auzul tuturor şi glasul lui se asemăna cu un glas de om tânguindu-se şi zicând: "Amar, amar, ce rabd eu de la bârfitorul acesta băutor de vin! O, răule bătrân! Oare nu ţi-au ajuns ţie cei treizeci de mii de sarazini pe care i-ai răpit de la mine şi i-ai botezat? Nu ţi-a ajuns ţie cetatea Iliopolii care cândva era a mea şi toţi cei care vieţuiau în ea se închinau mie, iar tu i-ai luat de la mine şi i-ai dus la Dumnezeul tău? Şi acum mi-ai tăiat şi cea din urmă nădejde. Ce voi face eu de acum, călugăre înşelător şi cu nărav rău? Nu vreau să-ţi mai rabd vicleşugurile tale! Blestemată este ziua în care te-ai născut tu, rău bătrân, pentru că pâraiele lacrimilor tale mi-au risipit casa mea şi au făcut-o pustie". Şi astfel plângând diavolul, striga înaintea uşilor caselor în care eram şi au auzit glasul lui toţi cei care erau acolo. Şi iarăşi a zis diavolul către cea din nou botezată: "Asta mi-ai făcut, doamnă Pelaghia? Şi tu ai urmat lui Iuda care fiind în cinste apostolească a vândut pe Domnul său. Asemenea şi tu mi-ai făcut". Atunci episcopul i-a poruncit roabei lui Dumnezeu, Pelaghia, ca să se întărească cu semnul crucii. Iar ea făcând semnul crucii pe faţa sa, a zis către diavol: "Să te gonească pe tine Iisus Hristos, care m-a izbăvit de tine". Şi acestea zicându-le, îndată a fugit diavolul.

     Apoi, după două zile, în timp ce Pelaghia dormea cu cuvioasa Romana, maică să cea duhovnicească, venind diavolul a deşteptat-o şi a început a grăi către dânsa: "Scumpa mea doamnă Margareta, ce rău ţi-am făcut eu? Nu te-am îmbogăţit eu cu aur şi cu argint? Oare nu te-am împodobit eu cu pietre de mare preţ, cu salbe şi cu haine? Deci, rogu-mă ţie, să-mi spui cu ce te-am mâhnit? Eu sunt gata a îndeplini porunca ta, numai tu să nu mă laşi să mă fac de râs". Însă ea, înarmându-se cu semnul sfintei cruci, i-a zis: "Domnul meu Iisus Hristos, care m-a răpit pe mine din ghiarele tale şi m-a făcut mireasă a cereştii Sale împărăţii, Acela să te gonească de la mine". Şi diavolul îndată a pierit, iar Pelaghia a deşteptat-o îndată pe Sfânta Romana, zicându-i: "Roagă-te pentru mine, maica mea, căci mă necăjeşte pe mine diavolul". Iar maică a zis către dânsa: "Fiică, să nu te înfricoşezi de el, căci acum se teme el de tine şi se cutremură de umbra ta".

     A treia zi după botezul ei, Pelaghia a chemat pe una din slugile sale şi i-a zis: "Mergi în casa mea şi înscrie toate câte sunt în lăzile mele cu aur şi apoi toate podoabele mele să le aduci aici". Şi ducându-se slujnica a făcut toate cele poruncite de Pelaghia. Iar fericită Pelaghia, chemând pe Sfântul episcop Non, i-a dat toate bogăţiile în primire, zicându-i: "Aceasta este averea cu care m-a îmbogăţit pe mine satana şi, iată, o dau toată în sfintele tale mâini, ca să faci cu ea ce vei voi tu, căci mie mi se cade ca de acum să caut bogăţiile Domnului meu Iisus Hristos". Şi fericitul episcop, chemând pe economul bisericii, i-a dat înaintea tuturor toată bogăţia Pelaghiei, şi i-a zis: "Te jur pe tine cu numele Sfintei şi nedespărţitei Treimi să nu duci în episcopie nimic din aurul acesta, nici în Biserica lui Dumnezeu să nu duci nimic şi nici în casa ta sau a vreunuia din clerici să nu duci nimic, ci tot ce este aici să împarţi orfanilor şi neputincioşilor, căci aşa se cuvine, ca cele ce sunt rău adunate să se împartă bine, iar bogăţia strânsă prin păcat să se facă bogăţie a dreptăţii. Şi de vei călca acest jurământ, anatema să fie casa ta şi partea ta să fie cu cei ce ziceau: "Ia-L, ia-L, răstigneşte-L pe El". Iar roaba lui Dumnezeu, Pelaghia, nu şi-a oprit nimic din averea aceea pentru hrana sa, căci era hrănită de Cuvioasa Romana diaconiţa, de vreme ce se jurase că să nu guste din bogăţiile păcatului. Apoi, chemând pe toate slugile şi slujnicele sale, le-a eliberat, dând fiecăruia destul aur şi argint şi le-a spus: "Eu, fiilor, vă eliberez din vremelnicele slujbe, iar voi să vă sârguiţi să vă eliberaţi din robia acestei deşarte lumi plină de păcate. Ca, precum în lumea aceasta am petrecut împreună, aşa să ne învrednicim a fi împreună şi în viaţa cea fericită". Şi acestea zicând către dânşii, i-a eliberat.

     În a opta zi, când trebuia, după obiceiul celor din nou botezaţi, să scoată hainele cele albe primite la botez, fiind Duminică, Pelaghia s-a sculat foarte de dimineaţă s-a dezbrăcat de hainele cele albe în care se îmbrăcase la botez şi s-a îmbrăcat într-o haină aspră de păr. Şi luând pe deasupra o haină veche a fericitului Non, a ieşit în taină din cetatea Antiohiei şi nimic nu s-a mai ştiut de ea. Iar Romana, diaconiţa, se tânguia cu mâhnire pentru dânsa. Dar Dumnezeu, care le ştie pe toate, a descoperit fericitului Non că Pelaghia s-a dus la Ierusalim şi Non o mângâia pe Romana, zicându-i: "Nu mai plânge, fiică, ci bucură-te, căci Pelaghia, la fel ca şi Maria, calea cea bună şi-a ales, de la care nu se va abate". După puţine zile arhiepiscopul ne-a eliberat şi ne-am dus la locul nostru. După trei ani am dorit să merg la Ierusalim să mă închin Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi m-am rugat episcopului meu, fericitul Non, să-mi dea voie să merg acolo. Iar el, dându-mi voie, mi-a zis: "Frate Iacove, când vei merge la sfintele locuri să cauţi un călugăr care se numeşte Pelaghie; acela este famen, dar foarte îmbunătăţit şi locuieşte acolo în ascuns şi, aflându-l, să vorbeşti cu dânsul, pentru că mult te vei folosi de la el, căci este adevăratul rob a lui Hristos şi călugăr desăvârşit". Iar acestea le spunea Non pentru roaba lui Dumnezeu Pelaghia, dar nu m-a lămurit despre dânsa cu de-amănuntul, pentru că Pelaghia, ducându-se la Ierusalim şi-a zidit o chilie în muntele Eleonului, unde Domnul nostru se ruga odinioară şi, acolo închizându-se, vieţuia după Dumnezeu.

     Deci, sculându-mă, am mers la sfintele locuri şi m-am închinat Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos şi cinstitei Cruci, iar a doua zi am început să-l caut pe monahul cu numele Pelaghie, aşa precum mi-a poruncit episcopul meu, şi l-am aflat în chilia lui în muntele Eleonului. Chilia nu avea uşă, ci era zidită în toate părţile şi numai o fereastră mică am văzut în perete şi am bătut în ea; deschizând-o roaba lui Dumnezeu şi văzându-mă, m-a recunoscut, însă nu mi-a spus toate despre sine, dar eu n-am mai cunoscut-o, căci cum puteam să recunosc pe aceea care dintr-atâta frumuseţe se veştejise ca o floare? Ochii ei se afundaseră adânc în orbite, iar trăsăturile feţei ei se schimbaseră din cauza înfrânării peste măsură de la toate. Şi toţi locuitorii Ierusalimului o luau drept famen şi nimeni n-a înţeles că ea este femeie, nici eu însumi n-am ştiut ceva de dânsa, de vreme ce episcopul meu mi-a spus că este un famen călugăr. Şi am fost binecuvântat de dânsa ca de un bărbat călugăr. Iar ea mi-a zis: "Cu adevărat, frate, oare nu eşti tu Iacov, diaconul fericitului episcop Non?" Iar eu m-am minunat că mi-a spus pe nume şi că m-a cunoscut că sunt diaconul fericitului Non şi i-am răspuns: "Aşa este, părintelui meu". Iar ea mi-a zis: "Să spui episcopului tău să se roage pentru mine, căci cu adevărat este bărbat sfânt şi apostol al lui Iisus Hristos". Şi iarăşi mi-a mai zis: "Şi ţie, fratele meu, mă rog ca să te rogi pentru mine". Şi acestea, zicându-mi, a închis ferestruica şi a început a citi ceasul al treilea, iar eu, făcându-mi rugăciunea, m-am dus şi mult m-am folosit de vederea eicea asemenea cu îngerii şi de vorbele ei cele dulci. Apoi, plecând de la dânsa, am umblat prin mănăstire, cercetând pe fraţi şi vorbind cu sfinţii bărbaţi şi am avut mult folos şi binecuvântări de la dânşii. Şi prin toate mănăstirile se dusese vestea despre famenul Pelaghie şi toţi se foloseau de viaţa lui şi de aceea am dorit să merg iarăşi la dânsul şi să mă mângâi de vorbă lui cea folositoare de suflet.

     După ce am venit iarăşi la chilia lui şi am bătut în fereastră, am îndrăznit a-l chema pe nume, zicându-i: "Deschide-mi, Avvo Pelaghie!". Iar el nu mi-a răspuns nimic. Eu am socotit că face rugăciune sau că se odihneşte şi am aşteptat puţin, apoi iarăşi am bătut, rugându-l să-mi deschidă, dar iarăşi n-a răspuns nimeni; şi după puţină vreme am bătut din nou. Şi am petrecut aşa trei zile, şezând lângă ferăstruică, pentru că am dorit mult să-l văd, să-i văd sfânta lui faţă şi să capăt binecuvântare de la el, dar nu s-a auzit nici un glas. Şi am zis atunci în mine: ori s-a dus din chilia aceasta şi nu mai este nimeni în ea, ori a murit. Şi am îndrăznit a forţa ferestruica şi l-am văzut zăcând mort la pământ şi atunci m-am înspăimântat şi am început a plânge, căci nu m-am învrednicit să capăt binecuvântarea lui cea de pe urmă. Şi, închizând ferăstruică, am alergat la Ierusalim şi am spus sfinţilor părinţi care vieţuiau acolo că a murit Avva Pelaghie, famenul. Şi îndată vestea a străbătut tot Ierusalimul, cum că Sfântul Pelaghie, monahul cel purtător de semne, a adormit întru Domnul. Apoi s-au adunat călugării din toate mănăstirile şi toată cetatea Ierusalimului şi Ierihonului şi cea din părţile Iordanului, precum şi mulţime mare de popor, pentru îngroparea sfintelor lui moaşte. Şi, spărgând ferestruică, au făcut o intrare cât să poată intra un om, prin care au intrat nişte bărbaţi cucernici şi au scos afară cinstitele moaşte. Apoi a venit Patriarhul Ierusalimului cu mare mulţime de părinţi şi au început, după obicei, a unge trupul cu arome şi atunci au văzut că famenul era femeie şi, înălţând glas cu lacrimi, au strigat, zicând: "Minunat eşti între sfinţi, Dumnezeule, că ai şi pe pământ sfinţi ascunşi, nu numai bărbaţi, ci şi femei". Şi a voit ca să tăinuiască aceasta de popor, dar n-a putut, de vreme ce Dumnezeu nu voia să tăinuiască, ci să arate şi să preamărească pe roaba Sa.

     S-a făcut adunare multă de popor şi au venit şi călugăriţele din mănăstirile lor, cu lumânări şi cu tămâie şi luând în cântări de psalmi cinstitul şi sfântul ei trup, cu cinste cuviincioasă, l-au dus în aceeaşi chilie în care se nevoise şi acolo l-au îngropat.

     Aceasta este viaţa celei ce a fost desfrânata şi astfel a fost întoarcerea femeii celei piedute, astfel au fost ostenelile şi nevoinţele ei, prin care a plăcut lui Dumnezeu şi prin care fie ca şi noi să câştigăm milă în ziua judecăţii Domnului nostru Iisus Hristos, căruia I se cuvine mărirea cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-cuvioase-pelaghia (site accesat pe 8 octombrie 2015)

Sfânta Cuvioasă Taisia

Ea a trăit în Egipt în secolul al V-lea. Rămasă orfană după moartea părinţilor ei înstăriți, ea a dus o viaţă evlavioasă, împărțindu-şi averea la săraci şi oferind sălaș în casa ei pelerinilor străini. Taisia s-a hotărât să-şi dedice viaţa lui Hristos şi să nu se mărite niciodată.

După ce şi-a cheltuit toată moștenirea, Taisia a fost tentată să facă rost de mai mulţi bani prin orice mijloace, începând să ducă o viaţă păcătoasă. Părinţii din Sketis de lângă Alexandria auzind de căderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, prăznuit în 9 noiembrie) să meargă la Taisia şi să o convingă să se pocăiască de cele rele. „Ea a fost bună cu noi şi acum ar trebui s-o ajutăm”, spuseră ei. „Tu, părinte, ești înțelept. Du-te şi încearcă să-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu să te ajute”.

Părintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut să-l lase să intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului să-i transmită stăpânei lui că i-a adus ceva de preţ. Taisia, știind că de multe ori călugării găsesc perle pe malul marii , i-a spus servitorului să-l lase pe Ioan înăuntru. Sfântul s-a așezat, a privit-o în ochi şi a început să plângă. Taisia l-a întrebat de ce plânge şi Sf. Ioan i-a răspuns: „Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele Tău, Domnul nostru Iisus Hristos şi faci voia satanei cu faptele tale?”.

Cuvintele sfântului i-au străpuns sufletul Taisiei ca o săgeata de foc dându-şi seama ce viaţă păcătoasă ducea. Cu frica, ea l-a întrebat pe sfânt dacă Dumnezeu ar accepta pocăinţa unei păcătoase ca ea. Sf. Ioan i-a răspuns ca Mântuitorul așteaptă pocăinţa ei. De aceea a venit El pe pământ, să caute şi să  mântuiască pe păcătoşi. „El te va primi cu dragoste” mai adaugă sfântul „şi îngerii se vor bucura împreună cu tine”. După cum Însuşi Mântuitorul a spus, „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 7).

Sentimentul de pocăinţa a pus stăpânire pe ea şi văzând în cuvintele sfântului o chemare de la Dumnezeu de a se întoarce la El, Taisia căută cât mai repede o cale de a-şi salva sufletul. S-a ridicat şi a plecat din casă fără nici un cuvânt şi fără să lase dispoziţii despre ce se va întâmpla cu proprietatea sa, astfel încât s-a mirat şi Sf. Ioan de reacţia ei. Urmând-l pe Sf. Ioan în pustie, ea s-a grăbit să se întoarcă la Dumnezeu prin penitență şi rugăciune. La căderea nopţii, părintele i-a pregătit Taisiei un culcuș şi o perna din nisip pe care să se odihnească şi el a mers puţin mai departe pentru a-şi face rugăciunile de seară după care s-a pus şi el la odihnă.

Dar la miezul nopţii sfântul a fost trezit de o lumină ce venea din cer şi o învăluia pe Taisia, în locul unde aceasta dormea. În lumina minunată el văzu îngerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, sfântul îşi dădu seama că Taisia murise.

Sf. Ioan I-a cerut în rugăciune lui Dumnezeu să-i arate dacă Taisia s-a mântuit sau nu. Atunci un înger al Domnului a venit la el şi i-a răspuns: „Avva Ioan, o oră de pocăinţă din partea ei a făcut cât o mulțime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul şi cu toată zdrobirea de inimă”.  

După ce a îngropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a întors la Sketis şi le-a spus călugărilor ce s-a întâmplat. Toţi au dat slava lui Dumnezeu pentru că s-a milostivit de Taisia, care s-a pocăit ca şi tâlharul de pe cruce, într-o singură clipă.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie08.htm (site accesat pe 8 octombrie 2015)