9 decembrie 2013
3 decembrie 2013
Copilul mic şi privitul excesiv la televizor. Autism sau autizare? De ce incidenţa este 80% băieţi şi 20% fete?
Sunt coordonatorul unui centru pentru copiii cu
autism, şi de peste 8 ani de zile lucrez cu astfel de copii. În ultimul an se
întâmplă un fenomen îngrijorător. La peste 90% din cazurile de copii cu vârste
cuprinse între 2-3 ani, diagnosticaţi de medicii neuropsihiatrii cu tulburări
din spectrul autist, atât eu cât şi majoritatea specialiştilor din domeniu,
asociem ca şi factor declanşator al acestor tulburări, vizionarea excesivă a
programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală (calculator, telefon
mobil, tabletă). Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV
reprezintă în medie peste 5 ore/zi, şi în unele situaţii chiar peste 10 ore/zi.
Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător[1], în cazul copiilor şi mai
ales al copiilor mici de 0-3 ani, consumul TV este foarte dăunător,
ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în
medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în
dezvoltarea psiho motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului,
tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de
autism.
Având în vedere experienţa acumulată în recuperarea
copiilor cu autism, există diferenţe majore între copii cu autism „clasic” şi
copii autizati prin vizionarea TV (cu toate că aparent toate evaluările şi
testele psihologice iniţiale confirmă acelaşi diagnostic în ambele cazuri).
Acest lucru se evidenţiază în cadrul procesului de recuperare.
În cazul autismului clasic, dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani), recuperarea se realizează în timp, aproximativ 2-4
ani sau chiar toată viaţa, cu program de terapie individuală de minim 6-8
ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În
multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copii vor
mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.
În cazul copiilor autizati de privitul excesiv la TV, recuperarea se realizează
în 6-18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2-4 ore/zi şi cu
procent de integrare în învăţământul de masă peste 90%. În majoritatea
cazurilor neexistând alte sechele la finalizarea procesului terapeutic, dar numai dacă procesul terapeutic
începe precoce (la 2-3 ani).
Asta deoarece, în cazul copiilor cu autism afectarea
neurologică este gravă şi presupune o distrugere ireversibilă a anumitor
zone ale sistemului neurologic, mai precis distrugerea legăturilor dintre
neuroni (sinapse sau axoni). Majoritatea cazurilor sunt datorate intoxicaţiilor
cu metale grele (mercur, aluminiu, plumb) sau de infecţi la nivelul creierului
(encefalită, meningită). În cele mai multe din aceste situaţii cauza o
reprezintă efectele adverse şi nedorite ale vaccinării excesive şi de la vârste
foarte fragede[2],
cumulat cu un sistem imunitar deficitar sau nedezvoltat corespunzător.
În cazul copiilor autizati de privitul la TV este vorba de o nedezvoltare
corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psiho
motrica. Deci în acest caz nu este vorba de o distrugere a legăturilor
neurologice, ci de inexistenţa lor sau de o reformatare a acestor legături,
datorită unei stimulări necorespunzătoare. În majoritatea timpului, copilul
primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un
mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi
auditive cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare[3], tactile, de miros, de gust,
neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce
(înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult,
se crează rupturi între senzaţii şi percepţii, accentuându-se tulburările din
spectrul autist, recuperarea realizându-se astfel din ce în ce mai greu, şi cu costuri mai
mari.
Concluzii:
Chiar din primii ani de viaţă, şi nu numai, copii au
nevoie de o relaţie foarte apropiată cu părinţii şi cu ceilalţi membrii ai
familiei. Au nevoie de ajutor, de îngrijire, de ghidare, de suport, de
educaţie, nevoi care nu pot fi suplinite în nici un caz de televizor,
calculator, tabletă, telefon, ci numai de o interacţiune directă a copilului cu
persoanele şi obiectele îndrăgite. Numai astfel se pot dezvolta normal şi
natural.
Incidenţa tulburării din spectrul autist la fete şi
băieţi.
Pentru a înţelege mai bine cum influenţează mediile
virtuale dezvoltarea copiilor trebuie să ştim că există o diferenţă majoră
între dezvoltarea fetelor şi băieţilor în etapa copilăriei mici (0-3 ani).
Elocventă în acest sens este incidenţa foarte diferită a autismului şi
ADHD-ului, unele din cele mai grave boli neurobiologice, cu o creştere
alarmantă în ultimii ani în rândul populaţiei.
Băieţii au o incidenţă de aproximativ 80%, faţă de
cazurile fetelor cu aproximativ 20%. În general în cazul fetelor chiar dacă
incidenţa este mai scăzută, gravitatea afectării este mult mai mare. Acest fapt
este datorat dezvoltării diferenţiate la naştere, şi în perioada copilăriei mici,
a băieţilor şi fetelor. Fetele prezintă o “barieră” susţinută de sistemul
neurologic, genetic şi imunitar care prezintă avantaje majore faţă de băieţi şi
care le protejează astfel mult mai bine. De aceea în cazurile când agresiunea
externă depăşeşte această barieră, înseamnă că este vorba despre o agresiune
foarte gravă. Fetele chiar dacă au o incidenţă mai scăzută, prezintă un grad de
afectare mai mare. Pentru a exemplifica vom prezenta diferenţele dintre băieţi
şi fete din punct de vedere genetic, neurologic şi biologic, mai ales în primii
ani de viaţă.
Sistemul genetic
Genomul uman este format din 46 de cromozomi grupaţi
în 23 de perechi. Perechile de cromozomi sunt formate dintr-un cromozom de la
mamă şi un cromozom de la tată[4].
Până la perechea 22 nu există diferenţe între perechile de cromozomi ale
fetelor şi băieţilor. La perechea 23 există un cromozom X de la mamă, iar de la
tată poate fi un cromozom X în cazul fetelor, sau un cromozom Y în cazul
băieţilor (deci tatăl stabileşte prin materialul lui genetic sexul copilului).
Studiile au arătat că tocmai din această cauză băieţii sunt mai expuși bolilor
şi mutațiilor genetice, tocmai pentru că nu au un cromozom dublu care ar putea
să "compenseze" greșelile codului genetic, sau agresiunea externă asupra acestuia.
Atunci când unul dintre cromozomii X ai femeii
prezintă probleme, celălalt cromozom X poate compensa deficitul. Aceşti
cromozomi conţin şi numeroase molecule numite micro ARN, care reglează
funcţionarea sistemului imunitar, făcându-l astfel mult mai flexibil şi mai
rezistent. Un alt studiu ne demonstrează că posibilităţile de recombinare
genetică sunt mult mai mari la băieţi decât la fete, tocmai datorită perechii
23 de cromozomi care la fete este XX şi la băieţi XY.
Concluzii: din punct de vedere genetic fetele
prezintă un avantaj major la naştere, avantaj care poate compensa anumite
deficienţe genetice sau anumite agresiuni externe asupra materialului genetic.
Sistemul neurologic
Emisferele
stânga şi dreapta ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi care se
numesc corpul calos. Acest “cablu” face ca o
parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţând schimbul de
informaţii, ca două calculatoare pe umeri, legate de o interfaţă unică. Ei
bine, la femeie, corpul calos este mai gros decât la bărbat, având cu
peste 30% mai multe legături între emisfere.
Femeile au cu 11% mai
mulţi neuroni în zona creierului destinată emoţiilor, empatiei şi memoriei.
Întrucât au şi mai mulţi neuroni-oglindă[5], ele sunt de asemenea mai
înclinate spre a observa stările emoţionale ale celor din jur, putând astfel
descifra mult mai devreme limbajul receptiv al persoanelor din jur. Totodată
prezintă şi o capacitate mult mai mare de imitare, faţă de băieţi. Este
cunoscut faptul că această capacitate de imitare reprezintă de fapt “motorul
învăţării” în etapele iniţiale ale dezvoltării copilului, fiind folosită foarte
des chiar şi de către noi, adulţii.
În primii doi ani de viaţă, emisferele drepte
- a mamei şi copilului - sunt deosebit de active, emisfera dreaptă având un rol
foarte important în prelucrarea comunicării nonverbale, şi în dezvoltarea
capacităţii copilului de a procesa eficient stimulii vizuali de la părinţi,
deoarece emisfera dreaptă este responsabilă de perceperea şi detectarea
imaginilor vizuale. Trebuie amintit că femeile gândesc preponderant cu emisfera
dreaptă, fiind astfel mult mai folosită şi mai dezvoltată decât la băieţi.
Maturizarea timpurie a emisferei drepte pare, de asemenea, să fie implicată în
procesul de învăţare emoţională implicită, care precede dezvoltarea verbal, şi
ca atare reprezintă substratul biologic al inconştientului dinamic.
Concluzia este că fetele au o
capacitate mult mai mare de receptare şi decodificare a limbajului[6],
atât receptiv cât şi expresiv, limbaj care apare şi se dezvoltă mai precoce
decât la băieţi.
Factori biologici
Studii
recente, au demonstrat că femeile au de două ori mai multe celule albe în sânge
decât bărbaţii, rezultând un sistem imunitar mult mai puternic. Lucru confirmat
şi de bolilor autoimune, unde incidenţa este de 70-75% la femei, tocmai
datorită sistemului lor imunitar mai puternic, care în cazul acestor boli
autoimune atacă propriul organism.
Un alt factor
biologic îl reprezintă hormonii sexuali: masculini – testosteronul, şi feminini
– estrogenii. Estrogenii
stimulează dezvoltarea celulelor nervoase, apărând mai multe conexiuni la
nivelul creierului şi între cele două emisfere, întărind totodată sistemul
imunitar, deoarece blochează producţia unei enzime denumite Caspase-12,
împiedicând astfel procesul inflamator.
Aşa cum am văzut există diferenţe destul de mari
între fete şi băieţi la naştere şi în perioada copilăriei mici, diferenţe care
protejează fetele de foarte multe boli neurobiologice grave, lucru confirmat şi
de incidenţa diferită a acestor boli.
Influenţa mediilor virtuale
Cauză a autizarii copiilor
Pentru a putea înţelege mai bine cum influenţează
mediile virtuale dezvoltarea copiilor, exemplificăm etapele/stadiile dezvoltării neuropsihologice la
sugar (0-1 an) şi copilul mic (1-3 ani).
Primul contact al copilului cu mediul extern se
realizează prin senzaţii, ce sunt receptate prin organele de simţ, care la
naştere chiar dacă sunt dezvoltate, se deosebesc foarte mult de cele ale
adultului. În contact cu mediul înconjurător, odată cu trecerea timpului şi cu
experimentarea de noi situaţii, aceste senzaţii se transformă în percepţii.
Pentru a demonstra diferenţa dintre senzaţii şi percepţii vom folosi următorul
exemplu. Strigăm copilul pe nume, sau producem un zgomot puternic. Dacă
senzaţia auditivă este integrată corespunzător în percepţie, reacţia normală a
copilului este să se întoarcă către sursa de zgomot. În cazul copiilor care nu
au fost stimulaţi corespunzător sau care au anumite probleme neurologice, există
o mare probabilitate să nu reacţioneze în nici un fel sau să reacţioneze
necorespunzător la aceste senzaţii auditive. În marea majoritate a cazurilor
dau impresia că nu aud, cu toate că în alte cazuri sunt foarte receptivi la
anumite zgomote (în special reclame TV, anumite melodii, sau sunete preferate).
În aceste cazuri copilul nu are probleme în preluarea informaţiei senzoriale,
ci doar în prelucrarea (transformarea şi integrarea) acesteia în percepţie.
De aceea în cazul copiilor care sunt lăsaţi foarte
mult în fata mediilor virtuale, mai ales în perioada de dezvoltare
senzorio-motorie (0-2 ani), în majoritate cazurilor se produc rupturi sau
scurtcircuitări între senzaţii şi percepţii la nivelul majorităţii organelor de
simţ. Copilul ajunge astfel să nu mai poată integra, sau să integreze
diferenţiat informaţiile primite din mediu. Apar astfel o multitudine de
comportamente problemă: lipsa limbajului expresiv (vorbirea) sau chiar lipsa
limbajului receptiv (înţelegerea); dau impresia că nu aud sau sunt deranjaţi
excesiv de anumite zgomote; mănâncă o gamă foarte restrânsă de alimente sau
doar anumite texturi de alimente (în special păsat); miros excesiv anumite
alimente; se uită la obiecte cu ochii într-o parte, sunt foarte atraşi în
comportamente stereotipe sau repetitive; pipăie într-un mod foarte diferit
anumite obiecte, şi astfel de exemple pot continua.
Învăţarea este continuă pe tot
parcursul vieţii. În primii 3 ani de viaţă, pe parcursul primei copilării şi
până la adolescenţă creierul se dezvoltă în salturi majore pe durata
"ferestrelor de oportunitate", manifestându-se ca un burete spongios
care absoarbe rapid şi uşor multă informaţie.
Dezvoltarea vizuală şi auditivă
Dezvoltarea vizuală şi
auditivă începe la naştere şi se continuă până între 4 şi 5 ani. Dezvoltarea
acestor capacităţi senzoriale este foarte importantă deoarece permite copiilor,
mai ales nou-născuţilor să perceapă şi să interacţioneze cu lumea din jurul
lor. În timpul primelor luni, în special, bebeluşii trebuie să se acomodeze cu
forme de obiecte şi fiinţe, culori, diferenţe de distanţe şi sunete variate.
Toate acestea sunt necesare pentru a dezvolta la copil capacitatea de reacţie
la stimulii vizuali şi auditivi, la acomodarea cu mediul.
Dezvoltarea limbajului verbal.
Prima perioada de învăţare a
limbajului începe de la naştere şi se termină la 10 ani. Deşi învăţarea se
desfăşoară pe întreaga perioadă a vieţii, în primii ani de viaţă copii reţin
mai uşor, tocmai datorită undelor cerebrale specifice vârstei. Copiilor trebuie
să li se vorbească, să audă cântece, să li se citească şi aceste eforturi sunt
răsplătite de abilitatea copilului de a vorbi şi citi mai devreme. Dacă se
răspunde la murmurul şi eforturile lor de a repeta cuvinte copilul îşi dezvoltă
limbajul mai rapid. De exemplu, copiii mici învaţă gramatică şi semnificaţia
limbii lor materne doar prin expunerea simplă, chiar din primii ani de viaţă.
Prin expunerea mai târzie (3-5 ani) este posibilă învăţarea limbajului, dar se
face mai lent şi cu dificultăţi.
Dezvoltarea fizică şi motorie
Dezvoltarea fizică şi
motorie la copii are loc de la naştere şi până la vârsta de 12 ani. În această
perioadă de timp copii învaţă să îşi folosească corpul. De la poziţia culcat
copilul învaţă să meargă, să prindă cu mâna diverse obiecte, îşi dezvoltă
musculatura şi învaţă să aprecieze cum poate să-şi folosească corpul. El are
nevoie de mulţi ani să îşi dezvolte abilităţile de coordonare pentru a se juca,
a prinde cu uşurinţă o minge, şi chiar şi atunci pentru a dezvolta şi rafina
diverse aptitudini etapa acesta poate continua şi în adolescenţă (exemplu
sportivii).
Dezvoltarea emoţională şi socială
Prima perioadă, pentru dezvoltarea emoţională
şi socială la copii este de naştere la 12 de ani. Diferite aspecte ale
dezvoltării emoţionale şi sociale, care includ capacităţi mai mari, cum ar fi
gradul de conştientizare al altor persoane, empatia şi încrederea, sunt
importante la momente diferite. Inteligenţa emoţională este critică pentru o
viaţă de succes. O parte a creierului care reglementează emoţiile, amigdala,
este modelată de timpuriu prin experienţa şi astfel crearea de sinapse
(legături neuronale). Cultivarea empatiei, fericirii, speranţei şi
flexibilităţii la o vârstă cât mai mică este deosebit de importantă.
Dezvoltarea socială, care implică gradul de
conştientizare al sinelui şi capacitatea copilului de a interacţiona cu alţii,
are loc de asemenea în etape. De exemplu, schimbul de jucării la vârsta de 2
ani este ceva mai dificil de realizat pentru creier deoarece nu este pe deplin
dezvoltat pentru a înţelege şi a realiza schimbul. Această capacitate socială
este mai frecvent întâlnită la copii de 3 ani sau mai mari. Părinţii sunt
modelele, ghizii copilului care îl vor învăţa să stabilească bazele sănătoase
pentru dezvoltarea socială şi emoţională.
Vizionarea excesivă a mediilor virtuale acţionează la
copilul mic pe trei căi principale.
1.
Privarea senzorială.
În primul rând este vorba de o privare senzorială,
deoarece copilul în perioada 0-2 ani se afla într-o etapă de dezvoltare
senzorio-motorie în care se dezvoltă numai prin interacţiunea cu persoanele şi
obiectele din jurul lui, şi orice privare de la această interacţiune îi poate
dăuna grav. În timpul vizionării TV copilul nu primeşte decât informaţii
vizuale şi auditive, pe care nu le poate procesa datorită vârstei mici, şi care
nu sunt integrate cu celelalte senzaţii şi percepţii (atingere, miros, gust,
simţul vestibular). Mediile virtuale sunt medii care solicită, la nivelul
procesării, existenţa reprezentării (copilul înţelege că obiectul există
chiar dacă el nu îl mai vede). Reprezentarea se formează doar prin
interacţiunea directă cu obiectele şi nu cu obiecte virtuale. Astfel dacă
reprezentarea nu există copilul nu poate trece la următoarele etape de
dezvoltare: identificare (recunoaşterea obiectelor), clasificare (asocierea cu
alte obiecte asemănătoare), gândire, imaginaţie etc.
2.
Emisiile de unde electromagnetice, specifice televizoarelor.
Un alt factor prin care vizionarea TV acţionează
asupra dezvoltării copilului mic este reprezentat de emisiile de unde
electromagnetice specifice (unde alfa). Aceste unde emise de către TV interferează,
cu undele nostre cerebrale şi produc următorul fenomen: activitatea emisferei
cerebrale stângi se diminuează foarte mult, comunicarea inter emisferica, prin
corpul calos, slăbeşte semnificativ, iar procesele mentale superioare, care se
realizează în cortexul prefrontal, sunt foarte inhibate. Creierul trece într-un
ritm predominant de unde cerebrale alfa, activitate electrică ce indică
intrarea într-o stare de semiadormire de tip hipnotic. Pentru copilul mic 0-3
ani, vizionarea TV îndelungată afectează creierul, care se află într-o etapă
foarte importantă de dezvoltare şi structurare, ajungându-se chiar la o anumită
atrofiere corticală ce se manifestă prin dezvoltarea insuficientă a unor arii
neuronale. Acest fapt amplifică foarte mult primul factor, cel legat de
privarea senzorială. Pentru a înţelege mai bine fenomenul, trebuie menţionat că
inteligenţa unei persoane este stabilită la nivel neurologic de viteza cu care
informaţia circulă între cele două emisfere, prin corpul calos[7], şi
de folosire într-o proporţie cât mai mare a ambelor emisfere cerebrale. În
condiţiile în care bărbaţii folosesc preponderent emisfera cerebrală stângă,
iar femeile folosesc preponderent emisfera cerebrală dreaptă.
Emisfera cerebrală stângă, folosită cu preponderenţă
în cazul bărbaţilor, este numită şi „omul de ştiinţă”. Din punct de vedere
motric coordonează toată partea dreaptă a corpului, iar din punct de vedere
mental este responsabilă cu: logica, analiza, raţiunea, limbajul vorbit[8],
scriere, stabilirea de reguli, etc. Această emisferă gândeşte în paşi logici,
secvenţial, îşi organizează lucrurile în timp şi le execută într-o anumită
ordine. Îşi foloseşte raţiunea pentru a trage concluzii pe baza unor date, a
unor fapte, şi pe baza unei organizări logice. Utilizează numerele şi respectă
regulile de folosire a lor. Leagă ideile unele de altele, surprinde relaţiile
de tip cauză-efect.
Emisfera cerebrală dreapta, folosită cu
preponderenţă de femei, este numită şi „artistul”. Din punct de vedere motric
coordonează toată partea stângă a corpului, iar din punct de vedere mental este
responsabilă cu: limbajul receptiv, creativitatea, percepţia vizuală, emoţii,
simboluri, intuiţie, curiozitate etc. „Artistul” gândeşte nonverbal, în
imagini, sunete, emoţii, recunoaşte şi modelează forme, plasează elementele
într-un context, percepe conexiunile dintre ele precum şi întregul din care ele
fac parte, percepe spaţial, nu are sensul timpului. Sintetizează,
schematizează, vizualizează, creează şi foloseşte diferite scheme ori modele pentru
abordarea realităţii. Foloseşte analogii şi asocieri de idei, stabileşte
legături, înţelege şi foloseşte metafore. Percepe intonaţiile vocii,
ritmicitatea vorbirii şi a muzicii, tonalităţile, muzica. Are simţul culorilor.
Îşi imaginează şi visează. Este empatică şi intuitivă, pasionată de spiritual
şi de mistic. De aceea în majoritatea cazurilor există diferenţe destul de mari
de percepţie şi viziune între bărbaţi şi femei.
3.
Undele cerebrale.
Un alt factor prin care vizionarea TV acţionează
asupra dezvoltării copilului mic este reprezentat de undele cerebrale specifice
vârstei, şi aşa cum am arătat mai sus de interferenţa acestor unde cerebrale cu
undele electromagnetice emise de TV. În tabelul de mai jos vom arăta importanţa
relaţionării şi comunicării cu copilul chiar din primele ore de viaţă, chiar
dacă aparent acesta este prea mic să desluşească şi să înţeleagă limbajul
nostru.
Undă
|
Când apare?
|
Stare mentală / utilitate
|
Sfat pentru părinţi
|
Delta
0-4 HZ
|
Domină la sugar (0-2 ani)
când este treaz, când este alăptat sau doarme. La adulţi, în timpul
perioadelor de somn profund, aşa numitul somn fără vise.
|
Inconştientă, somn profund,
relaxare foarte profundă. Nu există sentimente sau emoţii în această stare.
Funcţie anabolică cu rol în sinteza macromoleculară(ARN, proteine). Corpul se
autovindeca şi se resetează ceasul intern. Producţia de hormoni vitali, cum
ar fi hormonul de creştere. Rol important în procesele de memorie. Reprezintă
„odihnă” propriuzisa a sistemului nervos central. Sentimente de bunăstare şi
longevitate.
|
Implicarea copiilor în conversaţie, chiar dacă aceştia nu sunt pe
deplin
capabili să răspundă. |
Theta 5-8 HZ
|
La copii cu vârste între 2
şi 6 ani. Starea explică imaginaţia
bogată şi creativitatea la aceste vârste.
Adulţi experimentează această
stare când sunt între somn/trezire sau la trezire. De asemenea, are loc
atunci când visăm, în hipnoză profundă, în meditaţii profunde. Mişcările
repetitive sau sunetele ne pot induce această stare.
|
O mare parte din
potenţialul nostru inconştient se afla aici şi mintea noastră inconştienta
este total dominantă. O stare de linişte, de relaxare profundă. Oferă acces
mai mare la creativitate, introspecţii şi intuiţie. Scade sensibilitatea la
durere. Modelarea şi remodelarea memoriei, mai ales a memoriei de lungă
durată, prin repararea şi formarea de noi conexiuni la nivel cerebral. Reface
sistemul nervos central după eforturi prelungite(învăţare, solicitări
psihice, stres prelungit)
|
Expuneţi copii la situaţii şi jucării care le stimulează
creativitatea. Ajutaţi copii să exploreze tot ce este posibil.
|
Alfa
9-14 HZ
|
La copii cu vârste între 6 şi 12
(13) ani. La adulţi apar atunci când medităm, când visăm cu ochii deschişi
sau în stări de hipnoză uşoară.
|
Mintea noastră este relaxată, dar
în alertă.
Această este o stare de conştientizare pasivă, de calm, de relaxare fizică şi psihică. Senzaţiile emoţionale în stare alfa includ un sentiment de bunăstare, plăcerea şi linişte. O stare de învăţare accelerată. Mintea inconştienta este încă în prim plan şi mintea conştientă nu este încă dominantă. Mintea inconştienta nu face distincţie între ceea ce îţi imaginezi sau experienţa actuală. Pur şi simplu, face ceea ce i se spune, arată sau se imaginează, până când acesta devine un obicei. Acesta este motivul pentru care sugestiile hipnotice pot avea efecte puternice în starea alfa. |
Încurajaţi copii să viseze
la ceea ce este posibil. Fiţi conştienţi
despre sugestiile pe care le
daţi copiilor pentru că va avea efect
asupra vieţii lor de adult. Aţi sugerat copiilor că lumea este plină de oportunităţi sau un loc înfricoşător? Fiţi conştienţi de mesajele pe care le daţi copiilor. "Nu fi atât de prost." "Eşti rău." Auzind astfel de mesaje se pot crea convingeri care pot dura toată viaţa. |
Beta
15-40
HZ
|
Începând cu vârsta de 12 ani
undele dominante în stare trează la copii sunt undele cerebrale
caracteristice adultului treaz adică Beta. Cea mai comună formă de unde
cerebrale Beta este prezenţa la adulţi în timpul desfăşurării unei activităţi
fizice sau când ne gândim la ceva.
|
Este starea obişnuită cu ochii
deschişi, când suntem complet de alertă şi ne concentrăm pe ceea ce este în
jurul nostru. Aceasta este starea în care ne confruntăm zi de zi cu
soluţionarea problemelor vieţii. Emoţiile în starea Beta includ furia,
grijile, frică, anxietatea, tensiunile,
surprizele şi foamea. Mintea conştientă este dominantă. |
Ajută copilul să recunoască,
analizeze şi să rezolve problemele. Senzaţiile emoţionale vor fi
experimentate pentru prima dată. Ajută-l să lucreze cu aceste emoţii într-un
mod sănătos şi în condiţii de
siguranţa. |
Dezvoltarea
creierului se face şi cu ajutorul undelor cerebrale.
Diferite părţi din
creier devin active la momente diferite de timp. Creierul se dezvoltă
răspunzând nevoilor de dezvoltare fizică a copilului, de aceea este important
ca un copil să beneficieze de o stimulare corespunzătoare nevoilor sale.
Dezvoltarea creierului unui copil
deţine cheia pentru viitorul lui, tocmai datorită undelor cerebrale specifice
diferitelor perioade de vârste, şi flexibilităţii creierului de a înmagazina
foarte multă informaţie în această perioadă de dezvoltare iniţială.
Ca şi sfaturi
finale mângâiaţi, vorbiţi, citiţi, zâmbiţi şi cântaţi
copiilor voştri, chiar de la naştere. Nu numai că vă veţi simţi mai bine, dar
aceste activităţi ajută copilului să se dezvolte, şi îi dăruieşte un bagaj
care îi va fi de folos întreaga viaţă. Încă de la concepţie, sufletul intră
într-un corp care se dezvoltă şi se adaptează permanent la viaţa pe pământ. Sentimentele mamei şi nu numai ele se transmit şi copilului
aflat în "burtică". Numai astfel copii noştrii se vor dezvolta normal şi natural, şi se vor
putea adapta foarte uşor la mediul
înconjurător, care din păcate în ultimul timp este din ce în ce mai ostil
dezvoltării lor, datorită complicării stilului de viaţă şi tehnologizării
masive.
articol de Psiholog Zamfir Marius Teodor
[1] În ultimile statistici privid vizionarea TV, România ocupă unul din locurile
fruntaşe din lume în medie cu peste 5 ore/zi.
[2] Programul actual de vaccinare recomandat (mai
mult impus) de Ministerul Sănătăţii, include până la vârsta de un an 27 de
vaccinuri. Nu este vorba de 27 de înţepături, deoarece majoritatea dozelor
actuale de vaccinuri includ combinaţii de 5-6 vaccinuri într-o singură doză.
[3] Sistemul vestibular ne dă de
ştire dacă stăm vertical sau nu şi trimite către sistemul nervos central
mesajele senzoriale despre echilibru şi mişcare primite de la gât, ochi şi
corp, ajutând la generarea tonusului muscular, putând astfel să ne mişcăm suplu
şi eficient. Receptorii pentru senzaţiile vestibulare sunt celulele ciliate din
urechea internă.
[4] În organismul uman există 2
celule foarte diferite din punct de vedere genetic, de toate celelalte celule
din corp. Toate celulele sunt formate din 46 de cromozomi grupaţi în 23 de
perechi. Celulele diferite sunt spermatozoidul (cea mai mică celulă din corpul
uman) şi ovulul (cea mai mare celulă din corpul uman), care nu prezintă decât
23 de cromozomi. În momentul fecundării, se unesc cei 23 de cromozomi de la
mamă cu cei 23 de cromozomi de la tată şi formează o celulă nouă cu 23 de
perechi de cromozomi. Din acest moment putem vorbi de un nou organism uman,
deoarece nu mai prezintă nici ADN-ul mamei, nici ADN-ul tatălui, fiind un
organism cu ADN diferit şi UNIC, ce conţine material genetic atât
de la mamă cât şi de la tată
[5] Pe la
jumătatea anilor ’90, cercetătorii de la Universitatea din
Parma studiau pe maimuțe o zonă din creier numită cortexul motor – adică zona
implicată în programarea acțiunilor simple, cum ar fi prinderea
alunelor/bananelor. Într-o zi, însă, în laborator a intrat un cercetãtor care a
început să aranjeze alunele pentru experiment, apucându-le și mutându-le. În
acest timp, maimuța stătea nemișcatã pe scaunul de experiment, având însă
electrozii fixați pe cap. Spre surprinderea cercetătorului, acești electrozi
fixați pe capul maimuței în zona ‘cortexului motor’ s-au pornit. Dar maimuța nu
se mișcase deloc! Deci, neuronii motori erau implicați și în percepția
acțiunilor altora. Astfel au fost descoperiți așa-numiții ‘neuroni-oglindã’,
care sunt esențiali – atât la maimuțe, dar mai ales la oameni – în învățarea
acțiunilor prin imitare, dar și în înțelegerea acțiunilor altora, prezicerea
acțiunilor viitoare, înțelegerea stărilor emoționale ale altora și empatizarea
cu ele. Chiar mai șocant, ne folosim de acești neuroni-oglindã când judecăm cât
de moral este comportamentul cuiva sau ce abilități are o persoană – de
exemplu, cât de virtuoasă este într-un domeniu..
[6]În comunicarea şi receptarea unui mesaj, ne
folosim de 55% mimică şi gestică, 38% de tonalitatea vocii şi doar de 7 %
limbaj vorbit.
[7] Trebuie amintit faptul ca femeile au cu 30% mai multe fibre nervoase
la nivelul corpului calos.
[8] În urmă cu un secol şi jumătate, fizicianul francez Pierre
Paul Broca a descoperit că pacienţii cărora le-a fost afectat lobul
frontal din emisfera cerebrala stangă, nu puteau să pronunţe mai mult decât câteva cuvinte. Numită ulterior
„aria lui Broca”, această regiune este considerată esenţială pentru vorbire şi
pentru unele aspecte ale înţelegerii limbajului. Mentionam ca aceasta zona din
emisfera cerebrala stanga este foarte afectata de vizionarea TV, rezultand
astfel o grava afectare a limbajului.
2 decembrie 2013
Bibliologul şi profesorul Mircea Regneală la Cafeneaua critică, la Club A - joi 5 decembrie 2013
Bibliologul şi
profesorul Mircea Regneală a împlinit pe 30 noiembrie 70 de ani. Bibliotecar
de-o viață,
director al Bibliotecii Centrale Universitare (în perioada 2003-2010), profesor
de bibliologie la
Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti,
preşedinte al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţămînt din România, apoi al
Asociaţiei Bibliotecarilor din România, coordonator general al Tratatului de
biblioteconomie editat sub egida ABR (vol. I, 2013), reprezentant al
breslei autohtone în structuri asociative şi în foruri de dezbatere şi
decizionale internaţionale, Mircea Regneală este o reputată personalitate în
domeniu, un mare „om al cărţii” și unul dintre marii profesori ai Literelor bucureștene ale perioadei
postcomuniste. Invitat la Cafeneaua
critică, Mircea Regneală va vorbi despre viaţa şi cariera sa.
Amfitrion: Ion
Bogdan Lefter.
Cafeneaua
critică este un proiect de dezbateri culturale pe teme
de actualitate. Prima serie s-a desfăşurat în anii 1990, la Cafeneaua Facultăţii
de Litere a Universităţii Bucureşti. De la reluarea sa în noiembrie 2008, Cafeneaua
critică a fost găzduită de cluburile bucureştene The Silver Church, Club A
şi Club Control. De la debutul „stagiunii” 2011-2012, Cafeneaua critică
a revenit la Club A*.
*
Cafeneaua
critică
Joi 5 decembrie
2013, orele 19.00-21.30
Club A
Bucureşti, Str.
Blănari Nr. 14 (între Universitate şi Piaţa Unirii, vizavi de Sfîntul Gheorghe)
Contact: 0737-210.978
(Paul Radu)
___________
* Invitaţii „stagiunii” 2013-2014 a Cafenelei critice: Daniel Barbu,
ministrul Culturii şi Patrimoniului naţional (ediţia a 105-a); Cătălin Burcea,
Magda Cârneci, Ruxandra Demetrescu, Vladimir Epstein, Mircea Florian, Teodor
Graur, Adrian Guţă, Sorin Ilfoveanu, Aurora Kiraly, Iosif Kiraly, Petru Lucaci,
Romelo Pervolovici, Marilena Preda-Sînc, Simona Tănăsescu (In memoriam Mihai
Oroveanu) (ediţia a 106-a); Elena Zaharia-Filipaş (ediţia a 107-a); Alice
Georgescu, Tamara Susoi, Maria Zărnescu, Marinela Ţepuş, Andreia Bârsan
(organizatori şi participanţi la Festivalul Naţional de Teatru 2013) (ediţia a
108-a); Sandra Pralong, Denise Mihalache, Paulin Frank Nucea, Jean Michel,
Iosif Klein Medeşan (străinii despre România) (ediţia a 109-a); Vladimir
Epstein, Anca Dumitrescu, Cătălin Ţîrlea, Cornelia Scarlat, Oana Niculescu,
Paul Daian (din echipa de organizare a Tărgului Gaudeamus), Mira
Nedelciu, Gheorghiţă Ciocioi, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Călin Vlasie
(ediţia a 110-a), Petru Lucaci, Magda Cârneci, Adriana Oprea, Radu Pervolovici,
Mirela Dăuceanu, Andreea Drăghicescu, Izabela Renţea, Maria Manolescu, Romelo
Pervolovici, Liviu Russu, Titi Ceară, Virgil Scripcariu, Mihaela Boeru, Claudiu
Cobilanschi, Lucian Muntean (despre sculptura românească) (ediţia a 111-a).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)