 |
| Sursa: https://ziarullumina.ro/galerie/in-fiecare-bolnav-il-vedeam-pe-mantuitorul-91201.html [site accesat: 18 decembrie 2023]. |
În ziua de
sâmbătă – 16 decembrie 2023 la biserica Delea Veche din București a avut loc
slujba de înmormântare a domnului doctor George Stan, cel care a fost medicul
personal al vrednicilor de pomenire Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române
Justinian Marina (1948-1977) și Teoctist Arăpașu (1986-2007).
Un om deosebit
pe care am avut să-l cunosc grație d-nei Maria Rusu, bibliotecară dedicată la
sala de periodice a bibliotecii Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”
din București, și căreia îi voi rămâne veșnic recunoscător pentru această
legătură.
Începând cu
anul 2016, după ce am început să aprofundez documentarea pentru teza mea de
doctorat, unul dintre cei care m-au ajutat cel mai mult în înțelegerea
organizării administrative a Bisericii Ortodoxe Române, în afară de Pr. Dr.
Augustin Rusu fost consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, a fost
nimeni altul decât domnul doctor George Stan.
Bunătatea sa „pedagogică”
și răbdarea specifică unui medic-teolog m-a făcut să-l înțeleg mult mai bine pe
Patriarhul Justinian Marina pe care acesta îl cunoscuse îndeaproape și al cărui
medic personal a fost începând cu anul 1964 și până la moartea acestuia, în
1977. Toate discuțiile pe care le-am purtat cu dânsul îl aduceau în discuție,
de fiecare dată pe Patriarhul Justinian despre care-mi spunea că i-a fost ca un
adevărat tată. Abia la moartea sa, în timpul cuvântului rostit de către Pr. Dr.
Ștefan Zară, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, am aflat cu
stupoare că familia preotului Stan, împreună cu copiii săi, fusese deportat în
anii ’50 în satul Lunca din Bărăgan. Mutarea aceasta din localitatea Pogoanele
(jud. Buzău) în aridul și „deșerticul” Bărăgan cred că s-a întipărit în
sufletul și în mintea elevului și viitorului student George Stan. Alături de
sărăcia cruntă datorată faptul că se născuse într-o familie numeroasă cu 8
copii, el fiind cel mai mare dintre frați, și deportarea părintelui său trupesc
în Bărăgan doar pentru delictul de-a fi fost preot ortodox cred că l-a determinat
să fie un student eminent. Astfel a urmat studiile universitare atât la Institutul
Teologic de grad Universitar din București (1950-1954), fiind șef de promoție, urmând
ulterior Facultatea de Medicină (1954-1960) pe care a absolvit-o al treilea din
seria sa. Din cauza „originii nesănătoase” pentru delictul că s-a născut în
casa unui preot ortodox a realizat că nu poate ajunge / deveni cineva decât
numai prin muncă. În toate discuțiile purtate cu dânsul avea realmente un cult
al muncii dus în slujba Bisericii Ortodoxe Române cât și al semenilor săi,
elevii și studenții teologi precum și pacienții săi.
Rememorez cu
bucurie două episoade, din multele pe care mi le amintesc petrecute cu dânsul.
Primul moment este
cel de la susținerea tezei mele de doctorat, care a avut loc în urmă cu cinci
ani, pe 12 noiembrie 2018 la Facultatea de Litere din București. Parcursul
anevoios al studiilor doctorale nu m-au ocolit nici pe mine în calitate de
doctorand în timpul celor cinci ani de studii (2013-2018) astfel că la
susținerea tezei mi-am dorit să fie alături de mine o serie de oameni dragi care,
alături de soția mea, m-au susținut necondiționat și m-au ajutat să depășesc cu
bine toate momentele grele, inerente într-un astfel de demers științific.
Domnul Dr. George Stan, alături de documentele de arhivă și de mărturiile
Mitropolitului Bartolomeu Anania, m-au ajutat să înțeleg corect personalitatea
celui mai mare Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina
(1948-1977), pe care-l cunoscuse personal și stătuse lângă el aproape 15 ani.
Astfel, am dorit ca dl Dr. George Stan să stea ca un „înger păzitor” lângă mine
la susținerea tezei mele, lucru care s-a și întâmplat. La finalul susținerii a
luat cuvântul și a vorbit atât de frumos despre Patriarhul Justinian și despre
teza mea, în mod nemeritat aș putea spune, pentru că dânsul cunoștea realitatea
bisericească de dinainte de 1989 cu mult mai bine decât mi-aș fi putut eu
închipui că toate manualele de istorie bisericească mai vechi sau mai noi
(sic!) ar putea să o cuprindă. M-a uimit un lucru, că pe tot parcursul
susținerii tezei mele (aprox. 2 ore jumătate) a avut răbdarea să stea acolo pe
scaun în ciuda vârstei sale înaintate (87 de ani) și apoi să ia cuvântul cu
multă luciditate și căldură cum numai cei care l-au cunoscut până în ultima
clipă a vieții sale știu că a făcut-o. L-am invitat apoi la masă însă m-a
refuzat politicos și s-a scuzat spunându-mi că nu poate rămâne pentru că este obosit
dar că s-a bucurat că a putut participa la eveniment. Pentru mine, în acel important
moment al vieții mele, a fost unul dintre „îngerii păzitori” care mi-au stat
alături și m-au ajutat să închei cu bine acel capitol al tezei de doctorat. Deși
am încercat să nu mă las copleșit de emoțiile momentului, cu toate acestea
știindu-l alături de mine, ca și pe soția mea împreună cu toți ceilalți oameni
dragi care au fost prezenți, am putut să trec cu bine peste toate aceste
lucruri.
 |
| Fotografie din Arhiva personală [12 noiembrie 2018]. |
Un alt moment
important pentru mine pe care doresc să-l amintesc este acela că mi-a dăruit o
serie de cărți pe care le publicase, în ultimii ani cu precădere la Editura
Cartea Ortodoxă. Pe ultima dintre ele, intitulată sugestiv Aduceți-vă aminte
de mai-marii voștri... și urmați-le credința, mi-a dăruit-o anul trecut și
mi-a scris o dedicație pe care n-am luat-o în seamă atunci: Bunului meu
prieten, domnul Nedelcu. Cu dragoste și prețuire, Dr. George Stan (26
aprilie 2022). Uitându-mă zilele trecute peste celelalte dedicații semnate pe
cărțile primite de la dânsul mi-am dat seama cum am „urcat” de-a lungul
timpului în inima sa de la „tânărul doctorand” la „doctor”, culminând cu faptul
de-a mă fi numit prieten al dânsului. Deși nu m-am considerat niciodată așa ci
l-am socotit mai degrabă ca pe un bunic bun și blând pe care nu l-am avut
niciodată, pot mărturisi că sunt emoționat și deopotrivă bucuros de dragostea
și prietenia sinceră pe care a arătat-o față de mine.
 |
| Fotografie
din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
Revenind la slujba de înmormântare ce-a avut loc la Biserica Delea Veche unde au participat peste 15 preoți, dintre care mulți l-au cunoscut, nu am putut să nu observ faptul că biserica a fost neîncăpătoare, unii dintre participanți fiind și tineri la fel ca mine, care au vărsat o lacrimă în memoria celui care a fost pentru fiecare dintre noi: părinte, bunic, prieten, medic, confident etc. Un lucru vrednic de ținut minte și de împlinit în viitor rămâne îndemnul episcopului vicar Timotei al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a condus slujba de înmormântare la biserica Delea Veche, către preotul profesor Dan Toader, nepotul domnului Dr. George Stan, căruia i-a spus să adune toate gândurile și amintirile tuturor celor care l-au cunoscut personal într-un volum omagial pe care să-l publice în viitor.
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
A fost condus apoi la cimitirul Cărămidarii de Jos (Șoseaua Berceni nr. 4, Sector 4, București), unde are cavoul fiind îngropat alături de soția sa.
 |
| Fotografie din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
 |
| Fotografie
din Arhiva personală [16 decembrie 2023]. |
Ar mai fi foarte
multe de spus însă închei cu următorul gând: după cum le este oamenilor dat să
se nască o dată așa „este rânduit oamenilor o
dată să moară” (Evrei 9, 27).
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace cu drepții săi pe
cel care vremelnic a fost doctorul George Stan.
