În urmă cu câteva zile am citit pe internet scrisoarea unui
medic rezident către preşedintele României Klaus Iohannis, pe care o voi reda
aici în întregime:
Scrisoare catre Presedinte [1]
January 15, 2015
Buna ziua, Domnule Presedinte.
Abia am iesit din garda. In ultimele 48 de ore am
dormit 5 ore si acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apuca sa
doarma abia maine, dupa ce vor fi terminat cu externarile si internarile de
astazi. Dupa ce cativa, destui, pacienti nemultumiti le vor fi vorbit urat, ca
unor functionari publici care trebuie blamati pentru cum merge sistemul de
sanatate. Dupa ce vor fi luat o cafea si un corn ca sa aiba energie sa se
ratoiasca la alti colegi pentru a-i intimida si a obtine un loc la calculator,
la care sa isi faca treaba cu imprimarea actelor de care au nevoie pacientii:
externari, scrisori medicale, retete. referate s.a.m.d. Dupa ce vor fi sunat
sau vor fi raspuns, cand reusesc sa aiba un minut liber, la apelurile
sotiei/sotului ca sa vada ce mai fac cei de acasa.
Unii dintre colegii mei iau “spaga” ca sa poata lua un taxi spre casa cand, la ora 8 pm, isi termina munca la spital. Este condamnabil, stiu. Tine chiar de codul penal, nu? Ca sa aiba cu ce cumpara le cumpara rechizite scolare copiilor. Am o colega insarcinata care refuza sa intre in concediu pre-natal desi e peste puterile ei sa munceasca doar pentru ca salariul, deja infirm, ar deveni jignitor de insuficient.
Eu sunt un caz fericit. De la o luna la alta nu raman cu bani dar imi permit sa imi platesc chiria, mancarea, abonamentul de metrou. E adevarat, sunt un caz fericit si pentru ca dupa-amiaza muncesc intr-o clinica privata, unde consiliez pacientii in legatura cu stilul de viata sanatos, numarul de calorii si altele asemenea. Dar tot nu am bani sa imi cumpar un alt tensiometru, pentru ca cel vechi mi-a fost furat de pe sectie cand aveam stagiul de Pneumologie la Institutul “Marius Nasta”.
Unii dintre colegii mei iau “spaga” ca sa poata lua un taxi spre casa cand, la ora 8 pm, isi termina munca la spital. Este condamnabil, stiu. Tine chiar de codul penal, nu? Ca sa aiba cu ce cumpara le cumpara rechizite scolare copiilor. Am o colega insarcinata care refuza sa intre in concediu pre-natal desi e peste puterile ei sa munceasca doar pentru ca salariul, deja infirm, ar deveni jignitor de insuficient.
Eu sunt un caz fericit. De la o luna la alta nu raman cu bani dar imi permit sa imi platesc chiria, mancarea, abonamentul de metrou. E adevarat, sunt un caz fericit si pentru ca dupa-amiaza muncesc intr-o clinica privata, unde consiliez pacientii in legatura cu stilul de viata sanatos, numarul de calorii si altele asemenea. Dar tot nu am bani sa imi cumpar un alt tensiometru, pentru ca cel vechi mi-a fost furat de pe sectie cand aveam stagiul de Pneumologie la Institutul “Marius Nasta”.
Am ajuns sa nu mai rezist insa, fizic si psihic.
Imi doresc sa fac medicina. Sunt 9 ani de cand am inceput sa o studiez, in ciuda tuturor betelor care mi se pun in roate. Eu si colegii mei, cei care inca nu am plecat in strainatate sa practicam aceasta profesie, clacam. Ne sufocam sub presiunea sociala, aceea care blameaza medicii pana si pentru faptul ca exista. Ne dramuim banii ca sa ne ajunga pana la urmatoarea zi de salariu dar ce sa vedeti? Se termina tot timpul la mai putin de 2 saptamani dupa ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc sa se poata imprumuta de la parinti/frati/surori/prieteni. Ne este jena si rusine sa facem asta, cu imprumutul. Dar e singura varianta sanatoasa la a lua spaga (nu din dorinta de a avea cat mai mult ci din nevoia de a iti cumpara un sandwich in timpul garzii…stiu, poate va vine greu sa credeti…).
Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursa trantita pe card in fiecare luna, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta in discutie? Pentru ca am fost la banci, de 3 luni de zile merg la banci pentru a obtine un credit pentru o locuinta. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de munca este pe perioada determinata de 5 ani. Bursa nici macar nu figureaza in adeverinta mea de salariu sau pe fluturas, imi este greu sa inteleg prin ce mecanism o primim si de ce se face aceasta groaznica spalare de ochi care a vrut sa fie o crestere de salariu.
Stiti cat costa un stetoscop nou? Unul cu care sa pot face o auscultatie pulmonara sau cardiaca decenta? Cam cat bursa noastra lunara..
In spitale ne schimbam in toaletele destinate pentru uzul pacientilor. In majoritatea spitatelor in care ne facem stagiile nu avem vestiare si nu avem suficiente calculatoare astfel incat sa nu fie nevoie sa ne “batem” pe ele cand facem externari/internari sau cand verificam analizele pacientilor, pentru a le putea administra cat mai repede si mai bine tratamentul adecvat.
Medicii rezidenti sunt o molima pentru Romania, am impresia. Sunt mizeria de sub pres, oamenii de care toata lumea incearca sa uite ca exista. Parintii nostri, cei care ne-au felicitat la inceput si s-au bucurat cand am ales sa studiem medicina, ne blameaza ca la varsta noastra (28, 30, 35) nu avem casa, copii, familie si nici nu ne pregatim inca sa o facem, cei mai multi dintre noi. Parintii nostri stiu ca nu avem cu ce. Dar le este greu sa se abtina, asa cum pacientilor le vine greu sa se abtina sa nu ne reproseze ca ne miscam prea incet, ca asteapta mult dupa externari, ca ei nu vor sa fie vazuti de un rezident care nu are un halat calcat pe el ci de un medic specialist.
Stiu ca exista si altfel de medici rezidenti. Cu parinti cu bani, care ii intretin, care le ofera casa si masina si vacante si inclusiv posturi in spitalele de stat cand isi termina pregatirea in rezidentiat.
Imi doresc sa fac medicina. Sunt 9 ani de cand am inceput sa o studiez, in ciuda tuturor betelor care mi se pun in roate. Eu si colegii mei, cei care inca nu am plecat in strainatate sa practicam aceasta profesie, clacam. Ne sufocam sub presiunea sociala, aceea care blameaza medicii pana si pentru faptul ca exista. Ne dramuim banii ca sa ne ajunga pana la urmatoarea zi de salariu dar ce sa vedeti? Se termina tot timpul la mai putin de 2 saptamani dupa ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc sa se poata imprumuta de la parinti/frati/surori/prieteni. Ne este jena si rusine sa facem asta, cu imprumutul. Dar e singura varianta sanatoasa la a lua spaga (nu din dorinta de a avea cat mai mult ci din nevoia de a iti cumpara un sandwich in timpul garzii…stiu, poate va vine greu sa credeti…).
Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursa trantita pe card in fiecare luna, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta in discutie? Pentru ca am fost la banci, de 3 luni de zile merg la banci pentru a obtine un credit pentru o locuinta. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de munca este pe perioada determinata de 5 ani. Bursa nici macar nu figureaza in adeverinta mea de salariu sau pe fluturas, imi este greu sa inteleg prin ce mecanism o primim si de ce se face aceasta groaznica spalare de ochi care a vrut sa fie o crestere de salariu.
Stiti cat costa un stetoscop nou? Unul cu care sa pot face o auscultatie pulmonara sau cardiaca decenta? Cam cat bursa noastra lunara..
In spitale ne schimbam in toaletele destinate pentru uzul pacientilor. In majoritatea spitatelor in care ne facem stagiile nu avem vestiare si nu avem suficiente calculatoare astfel incat sa nu fie nevoie sa ne “batem” pe ele cand facem externari/internari sau cand verificam analizele pacientilor, pentru a le putea administra cat mai repede si mai bine tratamentul adecvat.
Medicii rezidenti sunt o molima pentru Romania, am impresia. Sunt mizeria de sub pres, oamenii de care toata lumea incearca sa uite ca exista. Parintii nostri, cei care ne-au felicitat la inceput si s-au bucurat cand am ales sa studiem medicina, ne blameaza ca la varsta noastra (28, 30, 35) nu avem casa, copii, familie si nici nu ne pregatim inca sa o facem, cei mai multi dintre noi. Parintii nostri stiu ca nu avem cu ce. Dar le este greu sa se abtina, asa cum pacientilor le vine greu sa se abtina sa nu ne reproseze ca ne miscam prea incet, ca asteapta mult dupa externari, ca ei nu vor sa fie vazuti de un rezident care nu are un halat calcat pe el ci de un medic specialist.
Stiu ca exista si altfel de medici rezidenti. Cu parinti cu bani, care ii intretin, care le ofera casa si masina si vacante si inclusiv posturi in spitalele de stat cand isi termina pregatirea in rezidentiat.
Dar mai existam si noi, ceilalti, cu zile in care
un covrig de un leu e prea mult. Si va rog, dar va rog chiar sa cereti un
raport pentru a va convinge si Dvs: majoritatea suntem asa, in tara sau in
Bucuresti. Mimam. Mintim cand suntem intrebati de prieteni cum mai e cu viata
de rezident. Dupa cativa ani in care te plangi constant ca nu mai poti, ca
statul face abstractie de tine, ca guvernantii iti sterg ochii si pretentiile
salariale cu o bataie de joc numita bursa, dupa ce auzim de la toata lumea,
inclusiv de la fostul presedinte al Romaniei, sa plecam daca nu ne convine
situatia, incepem sa mintim. Ca e acceptabil. Ca nu mai traim rusinea si furia
pe care le simtim cand ne explicam decizia pentru a ramane in Romania sa ne
practicam profesia.
“Ce medicina visezi tu, ma? Medicina gata, e scrisa. Voi nu aveti bani sa mancati dar veniti la spital sa invatati medicina. Pai nu sunteti voi tampiti? Vede-ti-va, ma, de viata voastra. Lasati medicina, ca are cine sa o faca!”
Asa ne spunea un profesor universitar la stagiu.
Am tot rezistat, generatii dupa generatii de studenti, rezidenti, specialisti.
Suntem intr-o situatie ingrata in care numaram lunile, zilele in asteptarea unei schimbari in legatura cu statutul medicului rezident in Romania.
“Ce medicina visezi tu, ma? Medicina gata, e scrisa. Voi nu aveti bani sa mancati dar veniti la spital sa invatati medicina. Pai nu sunteti voi tampiti? Vede-ti-va, ma, de viata voastra. Lasati medicina, ca are cine sa o faca!”
Asa ne spunea un profesor universitar la stagiu.
Am tot rezistat, generatii dupa generatii de studenti, rezidenti, specialisti.
Suntem intr-o situatie ingrata in care numaram lunile, zilele in asteptarea unei schimbari in legatura cu statutul medicului rezident in Romania.
Vreau, vrem sa facem medicina. Vrem sa facem asta
in cel mai profesionist si corect mod cu putinta. Vrem sa ne permitem carti,
congrese si tensiometre. Vrem sa ne schimbam in costumul de spital la vestiar
si sa avem bani sa ne cumparam o supa sau sa platim un taxi spre casa, dupa
garda, nu din banii de spaga ci din salariu.
Vrem sa credem ca promisiunle Dvs electorale nu au fost minciuni si ca nu mai dureaza mult pana cand starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenti.
Vrem sa credem ca promisiunle Dvs electorale nu au fost minciuni si ca nu mai dureaza mult pana cand starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenti.
Numaram zilele!
Dr. Gabriela Profir
Scurt comentariu:
D-şoara sau Dna doctor a punctat
foarte bine neajunsurile din sistemul medical, cel puţin în ceea ce îl priveşte
pe tânărul medic rezident.
Am o nelămurire: de ce nu vorbeşte
nimeni pe bloguri sau pe feisbuc, aici mă refer la medicii rezidenţi, despre
umilinţa pe care trebuie să o suporte periodic (săptămânal, lunar, bilunar
etc.) când sunt obligaţi să meargă să îşi schimbe stagiile la Centrul de Perfecţionare
(str. George Vraca nr.9). Acolo, într-o încăpere de 5/7 m, care este defapt holul unei clădiri ce arată ca după bombardamentele din timpul celui de-al doilea
Război Mondial, probabil nerenovată din Interbelic, distinşii medici rezidenţi sunt
obligaţi să îndure frig, stat in picioare şi să aştepte la o coadă similară
celor dinainte de ’89, de la carne sau lapte, pentru a intra într-un birou unde
lucrează doar 3 funcţionari. Programul de lucru al acestor funcţionari publici,
este de luni până joi între orele 11:30 – 15:30. Insuficient însă pentru lanţul
uman care depăşeşte uneori şi numărul de 30 de medici, ce aşteaptă cu nerăbdare
să se întoarcă acasă. Unii care s-au învoit în ziua respectivă de la spital ori
poate au venit dintr-o gardă de 24 de ore sau alţii, cum am întâlnit cazuri,
veniţi de la Cluj
pentru această hârtie.
Întrebare:
De ce nu se poate opta totuşi pentru un sistem informatizat, care nu costă zeci de milioane de lei, prin care medicii să îşi creeze un cont, cu un username şi o parolă, unde să opteze pentru stagiile pe care le doresc sau mai simplu prin trimiterea unui email către acest centru cu optarea pentru un anumit stagiu si eliberarea hârtiei respective[2]. În + hârtia respectivă, care este imprimată în dublu exemplar, trebuie depusă în 2 locuri: la serviciul RUNOS al spitalului plătitor al fiecărui medic rezident şi la spitalul unde medicul rezident va face respectivul stagiu. Astfel mai trebuie făcută „o plimbare” şi la spitalul plătitor întru-una din zilele de concediu sau cu o învoire de o zi de la spital, întrucât serviciul respectiv unde trebuie depusă hârtia, ca în orice instituţie bugetară din România (cu mici excepţii), lucrează de luni până vineri între orele 8:00 – 16:00.
De ce nu se poate opta totuşi pentru un sistem informatizat, care nu costă zeci de milioane de lei, prin care medicii să îşi creeze un cont, cu un username şi o parolă, unde să opteze pentru stagiile pe care le doresc sau mai simplu prin trimiterea unui email către acest centru cu optarea pentru un anumit stagiu si eliberarea hârtiei respective[2]. În + hârtia respectivă, care este imprimată în dublu exemplar, trebuie depusă în 2 locuri: la serviciul RUNOS al spitalului plătitor al fiecărui medic rezident şi la spitalul unde medicul rezident va face respectivul stagiu. Astfel mai trebuie făcută „o plimbare” şi la spitalul plătitor întru-una din zilele de concediu sau cu o învoire de o zi de la spital, întrucât serviciul respectiv unde trebuie depusă hârtia, ca în orice instituţie bugetară din România (cu mici excepţii), lucrează de luni până vineri între orele 8:00 – 16:00.
Cu alte cuvinte un medic rezident
dacă are un stagiu de 1 lună trebuie să piardă 2 zile din luna anterioară
stagiului: 1 zi (daca ai bafta) pentru a sta la coadă pentru a lua hârtia
respectivă cu repartiţia şi 1 zi pentru a o depune la spitalul plătitor.
Deci, cu atâta birocraţie şi
hârţogăraie inutilă în România, se pierd cine ştie câte zile pe lună /
săptămână / an, care ar putea fi valorificate în folosul medicilor şi pacienţilor deloc
puţini la număr…
Qui prodest?
[1] Sursa:
https://medicrezidentromania.wordpress.com/2015/01/15/scrisoare-catre-presedinte/
(site accesat pe 18 ianuarie 2015)
[2] Pe site-ul http://www.meddb.ro/Contact/index
(site accesat pe 18 ianuarie 2015) apare şi o adresă de email. Acest site din
păcate nu a mai fost actualizat din 2013. Acest centru se numeşte acum Direcţia
Resurse Umane si Certificare a Ministerului Sănătăţii.
