„Aventura” mea cu Radio UZPR

  

 

„Aventura” mea cu Radio UZPR începe în 2022

Pe 14 decembrie 2022, cu ocazia lansării Tomului VI (1936-1944), Partea 1, al lucrării Publicațiile Periodice Românești, apărută la Editura Academiei Române, am oferit primul meu interviu pentru un radio din București, mai precis la Radio UZPR, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Îi rămân profund recunoscător D-nei Mihaela Dragu, șef Serviciu Bibliografie Națională din cadrul Bibliotecii Academiei Române, pentru faptul că m-a încurajat să vorbesc alături de dumneaei și de Dna Cornelia-Luminița Radu (coordonatoarea lucrării), în cadrul lansării volumului Publicațiile Periodice Românești. Încă o dată îi aduc mulțumiri D-nei Mihaela Dragu, și pe această cale, pentru toate încurajările de-a vorbi în calitate de autor despre munca de bibliografiere retrospectivă a periodicelor.  

 

Profesionalismul doamnei aflate cu microfonul în fața mea m-a liniștit fără să-mi dau seama și am reușit să-mi stăpânesc parte din emoțiile care mă încercau în mod cu totul firesc. Interviul poate fi ascultat integral aici: https://radiouzpr.podbean.com/e/publicatiile-periodice-romanesti-tom-vi-1936-1944-partea-1/.

Astfel am cunoscut-o pe Mădălina Diaconu, un jurnalist profesionist și un om cu totul deosebit, cu care am început o frumoasă colaborare la Radio UZPR.

 

Cine este Mădălina Diaconu?

Nu mi-am propus să-i alcătuiesc biografia însă trebuie menționat un lucru foarte important, și anume: este om de radio (radioreporter) și fotojurnalist.

Având o experiență jurnalistică de aproape două decenii în Statele Unite ale Americii în diferite redacții a revenit înapoi în țară iar din 2010 până în prezent este radioreporter pentru Radio România Cultural. Pe lângă „meseria” de radioreporter mai este, după cum spune și ea, „fotojurnalist și corespondent de presă al publicațiilor și posturilor de radio românești din Diaspora”, precum și secretarul general al UZPR.

Aceasta cutreieră țara fără pic de astâmpăr doar ca să ia interviuri ce devin adevărate mărturii sau documente audio cu povești uitate/neștiute din muzee, biblioteci sau despre locuri și oameni.

Între miile de interviuri făcute cu diferite personalități ale lumii și din țară, o frumoasă colaborare s-a născut cu Academia Română unde are de câțiva ani un serial intitulat Poveștile Academiei cu dr. Luminița Gliga, și uneori, când timpul îi permite, cu dl Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, într-un dialog „necenzurat”. 

 

Munca asiduă pe care a depus-o în slujba culturii naționale i-a adus numeroase satisfacții dar și, nu de puține ori, o serie de neplăceri cauzate de oameni cu judecăți strâmbe, din varii motive (invidie, prostie, lene, răutate etc.). Cert este că pe 7 decembrie 2022, în cadrul festivității de decernare a Premiilor Academiei Române pe anul 2020, a primit din partea Academiei Române diploma „Distincția Culturală”, momentul fiind surprins aici: https://www.youtube.com/watch?v=xcSPIaLBwW4. 

De ce îi sunt recunoscător Mădălinei Diaconu?

De la un „banal” interviu pe care l-am dat în urmă cu un an și câteva luni, s-a născut o serie de dialoguri care s-au întins pe aproximativ un an întreg și care continuă până în prezent.

Pe 15 ianuarie 2023 am vorbit cu ocazia Zilei naționale a culturii române despre Ioan Bianu și planul său cf. https://radiouzpr.podbean.com/e/ioan-bianu-%c8%99i-planul-sau/.

La o săptămână distanță, pe 23 ianuarie 2023, am înregistrat prima emisiune dedicată cenzurii comuniste și a Fondului „Secret” sau „Special” care a funcționat în bibliotecile românești în perioada 1944-1989. Este vorba despre emisiunea intitulată Fondul „Special” și Biblioteca Academiei Române, iar în episodul 1 am tratat următorul aspect: Prima etapă a epurării colecțiilor Bibliotecii Academiei Române (7 decembrie sau 16 septembrie 1944?) cf. https://radiouzpr.podbean.com/e/fondul-special-%c8%99i-biblioteca-academiei-romane-i/. Deși încercasem, fără succes, să propun și altor posturi de radio acest serial despre cărțile interzise din Biblioteca Academiei, nu am primit nici măcar până în ziua de astăzi vreun răspuns însă am găsit un „microfon liber” la Radio UZPR.

În urma lansării Tomului al VI-lea din Publicațiile Periodice Românești Mădălina a venit cu minunata idee de-a promova presa românească ce se află depozitată în colecțiile Bibliotecii Academiei Române printr-o serie de interviuri la Radio UZPR puse sub umbrela unei emisiuni dedicate Tomului I (1820-1906) din lucrarea amintită mai sus care a fost tipărită în 1913 de Nerva Hodoș și Al.-Sadi Ionescu, emisiune ce se intitulează Istoria Presei Românești - Publicațiile periodice românești. Mai multe detalii despre proiectul în sine pot fi lecturate aici: https://uzpr.ro/01/04/2024/serialul-istoria-presei-romanesti-de-la-radio-uzpr-prezentat-pe-larg-in-revista-tezaur-a-bibliotecii-academiei-romane/.

Astfel, pe 2 martie 2023 am dat un primul meu interviu în cadrul emisiunii Istoria Presei Românești - Publicațiile periodice românești, unde am vorbit despre presa umoristică, respectiv Revista Aghiuță (1) cf. https://radiouzpr.podbean.com/e/istoria-presei-romane%c8%99ti-publica%c8%9biile-periodice-romane%c8%99ti-iv-revista-aghiu%c8%9ba/.

Povestea a continuat mai departe cu o serie de episoade alternative din cele două seriale/emisiuni radio care s-au desfășurat, majoritatea dintre ele după orele de program de la bibliotecă, în studioul micuț dar extrem de primitor de la sediul Radio UZPR.

 

Ultimul interviu din anul acesta, dar nu cel din urmă, a avut loc în urmă cu câteva zile, mai precis pe 28 martie 2024 când am vorbit, în cadrul emisiunii Istoria Presei Românești - Publicațiile periodice românești, despre Revista Krik-Krak (1) cf. https://radiouzpr.podbean.com/e/istoria-presei-romane%c8%99ti-publica%c8%9biile-periodice-romane%c8%99ti-liii-revista-krik-krak-1/.

 

În loc de concluzii

În acest răstimp de mai bine de un an am putut scoate de la naftalină ziare din colecțiile Bibliotecii Academiei Române ce fac parte din istoria presei românești, mai precis din presa umoristică ce era cândva la modă iar astăzi sunt uitate în mare parte. Totodată am reuișt să prezint documente și informații despre modul în care a funcționat Fondul „Secret” sau „Special” în care mii de cărți din colecțiile bibliotecii au fost „arestate” timp de aproximativ jumătate de secol, fiind eliberate după Revoluția din 1989, și reintrând în circuitul public abia la finalul anului 1997.

Consider că meritul unui mare jurnalist de radio este acela de-a-și asculta interlocutorul. Pe lângă răbdarea de-a-l asculta pe celălalt se numără și felul sau modul de-a pune întrebările.

Dacă Mădălina Diaconu are vreun merit în toate aceste interviuri pe care le-am realizat împreună este acela că știe să asculte și să pună în valoare atât omul din fața ei cât și cunoștințele sale.

 Închei prin a spune că „aventura” mea cu Radio UZPR continuă grație Mădălinei Diaconu care (încă) mai are răbdare să mă asculte, lucru pentru care îi rămân recunoscător și doresc să-i mulțumesc și pe această cale.