Conferinţa Internaţională Polifonii culturale, limbă, cultură şi civilizaţie turcă în lume, ediţia a III-a, Constanţa, 26-28 noiembrie 2015

Facultatea de Litere
Universitatea „Ovidius” din Constanța

 Uniunea Democrată Turcă din România

Centrul de cercetare Metacogniție și transdisciplinaritate din cadrul Departamentului de Filologie română, limbi clasice și balcanice, Facultatea de Litere, Universitatea „Ovidius” din Constanța și Uniunea Democrată Turcă din România organizează Conferința Internațională Polifonii culturale, limbă, cultură și civilizație turcă în lume, ediția a III-a. Conferința din acest an se va desfășura în perioada 26-28 noiembrie și va fi dedicată Zilei profesorului turc.

Tema care integrează interesele de cercetare este Orient - Occident. Complementarități, convergențe, armonii.

Posibile arii de reflecție sunt:

• cultura ca sumă de valori şi de mentalități; valorile ordonatoare ale unei culturi, ale unei  mentalităţi ; inventarierea modelelor exemplare, repetabile, propuse de culturi si literaturi ca repere valorice ale unei cunoaşteri identitare ;
• literatura ca formă de cunoaştere, arhivă a unor tipare de mentalitate, secvenţe de identitate sau de identificare;
• literatura în dialog cu artele vizuale, cu filosofia, psihologia, istoria, etnologia, antropologia,  sinergia câmpurilor cognitive ale unei epoci;
• interferenţa mai multor centre culturale și literare; reţeaua heterogenă a contaminărilor culturare și literare: modelul vest-european, modelul balcanic-bizantin, modelul central-european şi  cel oriental;
• imaginarul artistic ca  document de arhivare a gândirii originale într-o  anumită epocă;
• dialogul lumilor ficţionale  dincolo de frontierele culturale;
• imagologia, ideologiile literare, sistemul propriu de valori, simbolurile ca formă de limbaj cultural;
• identitatea prin valorile universale și diferențele prin cultură;
• gestionarea diferenţelor dintre culturi ca factor decisiv al identităţii;
• comunicare și dialog intercultural; multiculturalitate, interculturalitate, transculturalitate;
• multiculturalitatea ca formulă a unităţii în diversitate; complexitatea unui spaţiu multicultural; modele de armonie multiculturală;
• toleranţa, o valoare politică exprimată corect în spaţiul public; soluţii de consens între minorităţile lingvistice, etnice, religioase, sexuale, în raport cu majoritatea;
• globalismul şi  dialogul consensual al culturilor;
• reorganizarea discursului cultural scris și oral; recercetarea memoriei colective din perspectiva sacrului;
• termenii-cheie în educaţia contemporană: pluridisciplinaritate şi transdisciplinaritate din perspectiva conceptelor de complementaritate, convergență, armonie;
• studiul limbilor din perspectiva bilingvismului și a plurilingvismului;
• pattern-uri care transcend granițele lingvistice: "occidentalizarea" continuă a limbii române;

• locul și importanța limbii turce în lume;
• didactica predării limbii turce ca limbă maternă/limbă modernă;
• teme și valori universale în literatura turcă;
• artă și tradiție turcică;
• istorie și civilizație turcă.

Lucrările pot fi susținute în limbile română, turcă, engleză.
Taxă de participare: 25 euro (achitată la înscriere).

Comitetul științific al conferinței va recomanda un număr de lucrări pentru publicarea într-un volum colectiv, ce va apărea la o editură internațională.

Conferința este organizată cu sprijinul Agenției Turce de Dezvoltare și Coordonareși a Centrului cultural Yunus Emre.

Vă rugăm să trimiteți titlul, numele, afilierea academică, precum  și rezumat de maximum 1000 de caractere până la data de 10 octombrie 2015 la adresele:
alina.p.buzatu@gmail.com
mneriman@yahoo.com

Comitetul științific al Centrului de cercetare Metacogniție și transdisciplinaritate:
Conf.univ.dr. Lăcrămioara Berechet
Conf.univ.dr. Angelo Mitchievici
Conf.univ.dr. Alina Buzatu
Conf.univ.dr. Veronica Nedelcu
Lect.univ.dr. Neriman Hasan
Lect.univ.dr. Cosmin Căprioară
Conf.univ.dr. Estella Ciobanu
și
Conf.dr. Paşa Yavuzaslan, Universitatea Ankara, Turcia
Prof.univ.dr. Çetin Pekacar, Universitatea Gazi, Turcia

Comitetul de organizare al conferinței:
Conf.univ.dr. Cristina Tamaș
Conf.univ.dr. Lăcrămioara Berechet
Conf.univ.dr. Angelo Mitchievici
Conf.univ.dr. Alina Buzatu
Conf.univ.dr. Veronica Nedelcu
Conf.univ.dr. Estella Ciobanu
Lect.univ.dr. Neriman Hasan
Lect.univ.dr. Cosmin Căprioară
Asist.univ.dr. Laura Pascale

Insp.de specialitate Bormambet Vildan
Prof. Osman Melek
Prof. Arif Aysel
Prof. Firdes Musledin
Prof. Subihan Iomer
Serin Türkoğlu

Sursa: http://litere.univ-ovidius.ro/info/anunturi/451-facultatea-de-litere-departamentul-de-filologie-romana-limbi-clasice-si-balcanice-centrul-de-cercetare-metacognitie-si-transdisciplinaritate-conferinta-internationala-polifonii-culturale-limba-cultura-si-civilizatie-turca-in-lume-editia-a-iii-a-26-28-noie (site accesat pe 7 octombrie 2015)

Teologia megafoanelor, noua preocupare a domnului Cristian Bădiliţă

"Am citit un articol intitulat „Talibanizarea oraşelor din România trebuie să înceteze”, semnat de Cristian Bădiliţă, „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona”, în care ameninţă „Sinodul Bisericii Ortodoxe Române şi pe fiecare preot în parte” că, dacă nu vor lua măsuri imediate pentru eliminarea sonorizării slujbelor care „sunt transmise pe sute, uneori mii de metri distanţă în afara lăcaşului de cult”, „se va adresa instituţiilor europene abilitate, care vor şti să aplice, și de această dată, legea în România”.

Dureros este faptul că ameninţarea vine, din păcate, din partea unui „teolog”. Dar, aşa cum spun părinţii Bisericii: „teolog este cel care se roagă, nu cel care studiază teologie”.

Din păcate, stafia ateismului iconoclast, care a bântuit până de curând prin bietele şcoli româneşti, se plimbă astăzi pe stradă, unde nu mai este stresată de icoane şi crucifixe, ci, acum, o intrigă „tupeul Bisericii Ortodoxe” de a fi părăsit tranşeul în care au închis-o pentru jumătate de veac tovarăşii regimului comunist şi care, acum, îndrăzneşte să se manifeste în spaţiul public, liturghisind sonorizat. Se pare că domnul „teolog” a preluat ştafeta de la domnii Moise şi Cernea – cei stresaţi de învăţământul religios din şcoli –, îmbogăţind strategia ASUR-ului, de luptă împotriva credincioşilor ortodocşi, acum și sub pretextul: „să apărăm liniştea publică!”.

După cum se ştie, sonorizarea slujbelor, de care se face atât de mult caz, nu este „un fenomen întâlnit doar în ţările musulmane”, cu atât mai puţin un „fenomen talibanic”, „o lipsă de bun simţ la adresa concitadinilor” sau „o profanare a propriei religii”, cum îi place domnului „teolog” greco-catolic să spună. Ea se întâlneşte în toate ţările şi la toate cultele, fie catolici, greco-catolici, protestanţi sau neoprotestanţi. Dacă există mijloace tehnice moderne, care înlesnesc comunicarea cu toți cei prezenți la o slujbă, așa cum sunt aceste staţii de amplificare, Biserica trebuie să le utilizeze, acolo unde este cazul (și cu decență, evident). Domnul Bădiliță cunoaște, desigur, motivul pentru care Mântuitorul, „pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 5, 1), a rugat pe Simon-Petru să-l primească în corabie și să o depărteze puțin de la țărm. Nu cumva pentru ca toată lumea să-l poată vedea și auzi? Așa cum Mântuitorul s-a folosit de amplificarea naturală a acelui inedit amfiteatru de pe malul lacului Ghenizaret, tot așa și noi folosim în biserică amplificarea artificială, atunci când cea naturală nu este posibilă. Chiar și predica de pe munte – la care face referire domnul Bădiliță în articolul său – a fost ținută de Mântuitorul dintr-un loc mai înalt, tocmai spre a putea fi văzut și auzit de toți.

Cum s-ar adresa Sfântul Părinte zecilor de mii de credincioşi, „Urbi et orbi”, din Piaţa Sfântului Petru, dacă nu ar avea sonorizare?! Am dat doar un exemplu din viaţa Bisericii din care dânsul face parte deoarece, după cum se ştie, din anul 2012, domnul „teolog” este fiul Bisericii greco-catolice, sub jurisdicţia episcopului greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, nepot al cardinalului Todea. Sigur, credințele se pot schimba ușor, caracterul omului, mai greu.

Trebuie cumva să înţelegem că misele papale oficiate în aer liber de Sfântul Părinte pot fi sonorizate, iar cele săvârşite de părinţii Bisericii Ortodoxe, nu?! S-a „talibanizat” oare Săveniul natal cu bisericile sale sonorizate până într-atât, încât să-l agreseze pe înţeleptul locului, până hăt departe, în Oraşul luminilor, unde îşi face veacul?!

Şi, dacă tot ne ameninţă cu Sublima Poartă, mă întreb, uitându-mă la multele titluri universitare, ce-i succed numele: „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona”, dacă n-ar fi fost mai util un protest adresat de domnia sa forurilor europene împotriva decibelilor de incultură şi dezmăţ, prin care atâtea spectacole de prost gust agresează fonic nu doar slujbele Bisericii Ortodoxe, duminica şi în sărbători, ci şi liniştea concitadinilor, până dincolo de straja a treia a nopţii?! Sau, de ce nu, un demers la Bruxelles privind numărul mare de infracţiuni din ţara noastră; numărul mare de sinucideri petrecute zilnic pe fondul sărăciei endemice; numărul mare de tineri care se droghează, de copii, de tineri şi de bătrâni abandonaţi de societate, care trăiesc prin canale şi pe străzi; numărul mare de copii care nu merg la şcoală şi de elevi care abandonează şcoala; numărul mare de şomeri şi de familii dezbinate şi nenumăratele lipsuri materiale prin care trece ţara. Acestea s-ar merita a fi neliniştile şi problemele ce-i frământă pe oameni de talia şi cu pretenţiile domnului „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona”, şi nicidecum sonorizarea slujbelor Bisericii.

Dar, astăzi este de bonton atacul la Biserica Ortodoxă! După încercările de a scoate icoanele şi crucifixele din sălile de clasă, a urmat povestea cu ora de religie, ca în prezent să dezbatem desonorizarea slujbelor. Cineva ne iubeşte şi vrea să ne ţină în formă, mereu pe baricade!

Aşa cum Biserica rabdă urâţeniile lumii, livrate zilnic în spațiul public, tot aşa cei stresați de sonorizarea slujbelor ortodoxe ar trebui să fie mai îngăduitori cu cei peste 90% ortodocşi, permiţându-le, în aceste vremuri de libertate, să asculte mesajul lui Hristos, inclusiv prin mijlocirea sfintelor slujbe sonorizate. Aşa este democratic şi tolerant!

Noi îl asigurăm pe domnul „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona” că nu sonorizarea din biserică sau din curtea acesteia striveşte tainele divine, „excomunicându-L pe Hristos din viaţa Bisericii”, ci viaţa imorală (păcatul) îl scoate pe om din comuniunea şi comunicarea cu Dumnezeu-Treime şi cu Sfinţii Lui. Vă imaginaţi ce ar însemna o slujbă la Vatican sau la hramul de Sântă Mărie de la Cacica, fără sonorizare?! Sau ce-ar însemna o slujbă de sfinţire a unei biserici, fie la catolici, greco-catolici sau ortodocşi, la care participă sute şi chiar mii de oameni, fără sonorizare?! Ar fi o slujbă de care s-ar bucura doar un număr restrâns dintre cei mulţi care participă. Am întâlnit în foarte multe rânduri credincioşi care plecau de la slujbele bisericii, din cauza proastei sonorizări – dar nu am întâlnit niciodată oameni care să plece de la slujbă pentru că există o sonorizare ce înlesnește tuturor, dinăuntru sau din afara zidurilor, o bună percepție a rostirilor de la strană sau de la altar.

Un cititor bine intenționat ar putea crede, citindu-i articolul, că reacția domnului Bădiliță vine din prea multă grijă pentru Biserica Ortodoxă Română. Noi însă cunoaștem „dragostea” domniei sale pentru această Biserică (din care a făcut parte, până nu demult) și pentru ierarhii ei. Îl asigurăm că nu sonorizarea îi îndepărtează pe „tot mai mulţi ortodocşi de calitate” din Biserica Ortodoxă Română, ci altele sunt motivele pentru care ei pleacă; le cunoaşte, cu siguranță, domnul „teolog”, ca unul care se înscrie între cei „plecați”. Şi, fără a dezvolta subiectul, pot spune că motivele plecării respectivilor „ortodocşi de calitate”, cum îi numeşte eruditul domn Bădiliță, nu diferă cu mult de dorinţele deşarte ale ereziarhilor de altădată.

De fapt, nu-l obligă nimeni pe domnul „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona” să asculte „o slujbă creştină pe stradă sau în propria-i locuinţă”. Domnia sa poate să îşi pună căştile pe cinstitele urechi sau să tragă obloanele, dacă cumva sonorizarea slujbelor din ţara noastră ajunge până-n ţara adoptivă. Nici pe noi nu ne obligă nimeni să-i ascultăm conferinţele sonorizate sau să-i citim scrierile. Așa că îl rugăm să-i lase pe cei 90% dintre locuitorii României, care sunt creştini ortodocşi, să asculte slujbele Bisericii în tihnă şi să nu-i mai acuze de talibanism!

Aş vrea să închei într-o notă optimistă – deşi Sfinţii Părinţi recomandă a nu se sta la discuţie cu dracii arhiconi –, spunându-i acestui domn frustrat din varii motive că aşteptăm nerăbdători să propună, după desonorizarea bisericilor, interzicerea altor două elemente de poluare fonică: toaca şi, mai ales, clopotul. Prea sunt acestea talibane şi zgomotoase – „vivos voco, mortuos plango, fulgura frango” („chem pe cei vii, plâng pe cei morţi, fulgerele frâng”)!

Să ne ierte distinsul domn „scriitor, teolog, doctor al Universităţii Paris IV Sorbona” dar, din fericire, nu putem transforma slujbele Bisericii Ortodoxe în pantomimă!"

articol scris de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (foto)

 

 

 

 

Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvantul-ierarhului/teologia-megafoanelor-noua-preocupare-domnului-cristian-badilita (site accesat pe 5 octombrie 2015)

Cum poţi deveni ctitor la Biserica Sf. Dumitru-Poştă? Donează 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii asimilate salariilor completând formularul 230!

Biserica Sf. Dumitru-Poştă se află în centrul istoric al Bucureştiului şi este una dintre primele biserici din Capitală, ce datează din secolul al XVI-lea.

  

 

Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat pot deduce sumele aferente din impozitul pe profit dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: se încadrează în limita de 3% din cifra de afaceri şi nu depăşesc 20% din impozitul pe profit datorat ( pentru întreg anul fiscal 2014).

Sponsorizarea trebuie să fie înregistrată în contabilitate în anul pentru care se face plata impozitului (cel puţin contractul de sponsorizare să fie datat în 2014 şi plata în 2014).

- Dacă deţineţi sau dacă activaţi într-o firmă, puteţi direcţiona, prin intermediul unui contract de sponsorizare, 20% din impozitul pe profit pe anul 2014 către Biserica Sf. Dumitru Poştă. Nu este nici o cheltuială în plus pentru dvs., nici un efort financiar, ci este un DREPT pe care îl aveţi.

Deductibilitatea cheltuielilor de sponsorizare şi mecenat din impozitul pe profit

Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat pot deduce sumele aferente din impozitul pe profit dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: se încadrează în limita de 3% din cifra de afaceri şi nu depăşesc 20% din impozitul pe profit datorat (pentru întreg anul fiscal 2014).

- Sponsorizarea trebuie să fie înregistrată în contabilitate în anul pentru care se face plata impozitului (cel puţin contractul de sponsorizare să fie datat în 2014 şi plata în 2014).

- Firma are dreptul să acorde sponsorizări şi peste limitele menţionate, dar pentru suma ce depăşeşte limita specificată se plăteşte impozit pe profit .

Donaţii de bani se pot face în conturile de mai jos, deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Decebal:

RO 02 RZBR 0000 0600 1219 1317 – LEI
RO 18 RZBR 0000 0600 1435 9658 – EURO
RO 93 RZBR 0000 0600 1435 9666 – USD

Formularul de 2% este cea mai uşoara metodă de a ajuta la ctitorirea Bisericii Sf. Dumitru Posta.

Formularul, completat de mână şi semnat personal, se depune la pangarul bisericii Sf. Dumitru-Poştă.
Ne-am bucura să nu ezitaţi să prezentaţi şi cunoscuţilor dvs. posibilitatea de direcţiona către biserica noastră cei 2% din impozit.
Vă mulţumim!

Ataşat, găsiţi formularul 230 cu datele de identificare ale bisericii Sf. Dumitru Poştă din str. Franceză nr.1, sector 3, Bucureşti.

Datele care trebuiesc completate pe formular sunt prezentate in modelul de mai jos:

Sursa: http://sfantuldumitruposta.ro/cum-poti-ajuta/ (site accesat pe 1 aprilie 2015).

Strigătul unui medic rezident către președintele Klaus Iohannis:„Sunt zile în care un covrig de un leu e prea mult. Nu mai rezist fizic şi psihic“

În urmă cu câteva zile am citit pe internet scrisoarea unui medic rezident către preşedintele României Klaus Iohannis, pe care o voi reda aici în întregime:

Scrisoare catre Presedinte [1]

January 15, 2015Gabriela Profir

Buna ziua, Domnule Presedinte.

Abia am iesit din garda. In ultimele 48 de ore am dormit 5 ore si acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apuca sa doarma abia maine, dupa ce vor fi terminat cu externarile si internarile de astazi. Dupa ce cativa, destui, pacienti nemultumiti le vor fi vorbit urat, ca unor functionari publici care trebuie blamati pentru cum merge sistemul de sanatate. Dupa ce vor fi luat o cafea si un corn ca sa aiba energie sa se ratoiasca la alti colegi pentru a-i intimida si a obtine un loc la calculator, la care sa isi faca treaba cu imprimarea actelor de care au nevoie pacientii: externari, scrisori medicale, retete. referate s.a.m.d. Dupa ce vor fi sunat sau vor fi raspuns, cand reusesc sa aiba un minut liber, la apelurile sotiei/sotului ca sa vada ce mai fac cei de acasa.
Unii dintre colegii mei iau “spaga” ca sa poata lua un taxi spre casa cand, la ora 8 pm, isi termina munca la spital. Este condamnabil, stiu. Tine chiar de codul penal, nu? Ca sa aiba cu ce cumpara le cumpara rechizite scolare copiilor. Am o colega insarcinata care refuza sa intre in concediu pre-natal desi e peste puterile ei sa munceasca doar pentru ca salariul, deja infirm, ar deveni jignitor de insuficient.
Eu sunt un caz fericit. De la o luna la alta nu raman cu bani dar imi permit sa imi platesc chiria, mancarea, abonamentul de metrou. E adevarat, sunt un caz fericit si pentru ca dupa-amiaza muncesc intr-o clinica privata, unde consiliez pacientii in legatura cu stilul de viata sanatos, numarul de calorii si altele asemenea. Dar tot nu am bani sa imi cumpar un alt tensiometru, pentru ca cel vechi mi-a fost furat de pe sectie cand aveam stagiul de Pneumologie la Institutul “Marius Nasta”.

Am ajuns sa nu mai rezist insa, fizic si psihic.
Imi doresc sa fac medicina. Sunt 9 ani de cand am inceput sa o studiez, in ciuda tuturor betelor care mi se pun in roate. Eu si colegii mei, cei care inca nu am plecat in strainatate sa practicam aceasta profesie, clacam. Ne sufocam sub presiunea sociala, aceea care blameaza medicii pana si pentru faptul ca exista. Ne dramuim banii ca sa ne ajunga pana la urmatoarea zi de salariu dar ce sa vedeti? Se termina tot timpul la mai putin de 2 saptamani dupa ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc sa se poata imprumuta de la parinti/frati/surori/prieteni. Ne este jena si rusine sa facem asta, cu imprumutul. Dar e singura varianta sanatoasa la a lua spaga (nu din dorinta de a avea cat mai mult ci din nevoia de a iti cumpara un sandwich in timpul garzii…stiu, poate va vine greu sa credeti…).
Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursa trantita pe card in fiecare luna, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta in discutie? Pentru ca am fost la banci, de 3 luni de zile merg la banci pentru a obtine un credit pentru o locuinta. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de munca este pe perioada determinata de 5 ani. Bursa nici macar nu figureaza in adeverinta mea de salariu sau pe fluturas, imi este greu sa inteleg prin ce mecanism o primim si de ce se face aceasta groaznica spalare de ochi care a vrut sa fie o crestere de salariu.
Stiti cat costa un stetoscop nou? Unul cu care sa pot face o auscultatie pulmonara sau cardiaca decenta? Cam cat bursa noastra lunara..
In spitale ne schimbam in toaletele destinate pentru uzul pacientilor. In majoritatea spitatelor in care ne facem stagiile nu avem vestiare si nu avem suficiente calculatoare astfel incat sa nu fie nevoie sa ne “batem” pe ele cand facem externari/internari sau cand verificam analizele pacientilor, pentru a le putea administra cat mai repede si mai bine tratamentul adecvat.
Medicii rezidenti sunt o molima pentru Romania, am impresia. Sunt mizeria de sub pres, oamenii de care toata lumea incearca sa uite ca exista. Parintii nostri, cei care ne-au felicitat la inceput si s-au bucurat cand am ales sa studiem medicina, ne blameaza ca la varsta noastra (28, 30, 35) nu avem casa, copii, familie si nici nu ne pregatim inca sa o facem, cei mai multi dintre noi. Parintii nostri stiu ca nu avem cu ce. Dar le este greu sa se abtina, asa cum pacientilor le vine greu sa se abtina sa nu ne reproseze ca ne miscam prea incet, ca asteapta mult dupa externari, ca ei nu vor sa fie vazuti de un rezident care nu are un halat calcat pe el ci de un medic specialist.
Stiu ca exista si altfel de medici rezidenti. Cu parinti cu bani, care ii intretin, care le ofera casa si masina si vacante si inclusiv posturi in spitalele de stat cand isi termina pregatirea in rezidentiat.

Dar mai existam si noi, ceilalti, cu zile in care un covrig de un leu e prea mult. Si va rog, dar va rog chiar sa cereti un raport pentru a va convinge si Dvs: majoritatea suntem asa, in tara sau in Bucuresti. Mimam. Mintim cand suntem intrebati de prieteni cum mai e cu viata de rezident. Dupa cativa ani in care te plangi constant ca nu mai poti, ca statul face abstractie de tine, ca guvernantii iti sterg ochii si pretentiile salariale cu o bataie de joc numita bursa, dupa ce auzim de la toata lumea, inclusiv de la fostul presedinte al Romaniei, sa plecam daca nu ne convine situatia, incepem sa mintim. Ca e acceptabil. Ca nu mai traim rusinea si furia pe care le simtim cand ne explicam decizia pentru a ramane in Romania sa ne practicam profesia.
“Ce medicina visezi tu, ma? Medicina gata, e scrisa. Voi nu aveti bani sa mancati dar veniti la spital sa invatati medicina. Pai nu sunteti voi tampiti? Vede-ti-va, ma, de viata voastra. Lasati medicina, ca are cine sa o faca!”
Asa ne spunea un profesor universitar la stagiu.
Am tot rezistat, generatii dupa generatii de studenti, rezidenti, specialisti.
Suntem intr-o situatie ingrata in care numaram lunile, zilele in asteptarea unei schimbari in legatura cu statutul medicului rezident in Romania.

Vreau, vrem sa facem medicina. Vrem sa facem asta in cel mai profesionist si corect mod cu putinta. Vrem sa ne permitem carti, congrese si tensiometre. Vrem sa ne schimbam in costumul de spital la vestiar si sa avem bani sa ne cumparam o supa sau sa platim un taxi spre casa, dupa garda, nu din banii de spaga ci din salariu.
Vrem sa credem ca promisiunle Dvs electorale nu au fost minciuni si ca nu mai dureaza mult pana cand starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenti.

Numaram zilele!

Dr. Gabriela Profir

Scurt comentariu:

D-şoara sau Dna doctor a punctat foarte bine neajunsurile din sistemul medical, cel puţin în ceea ce îl priveşte pe tânărul medic rezident.

Am o nelămurire: de ce nu vorbeşte nimeni pe bloguri sau pe feisbuc, aici mă refer la medicii rezidenţi, despre umilinţa pe care trebuie să o suporte periodic (săptămânal, lunar, bilunar etc.) când sunt obligaţi să meargă să îşi schimbe stagiile la Centrul de Perfecţionare (str. George Vraca nr.9). Acolo, într-o încăpere de 5/7 m, care este defapt holul unei clădiri ce arată ca după bombardamentele din timpul celui de-al doilea Război Mondial, probabil nerenovată din Interbelic, distinşii medici rezidenţi sunt obligaţi să îndure frig, stat in picioare şi să aştepte la o coadă similară celor dinainte de ’89, de la carne sau lapte, pentru a intra într-un birou unde lucrează doar 3 funcţionari. Programul de lucru al acestor funcţionari publici, este de luni până joi între orele 11:30 – 15:30. Insuficient însă pentru lanţul uman care depăşeşte uneori şi numărul de 30 de medici, ce aşteaptă cu nerăbdare să se întoarcă acasă. Unii care s-au învoit în ziua respectivă de la spital ori poate au venit dintr-o gardă de 24 de ore sau alţii, cum am întâlnit cazuri, veniţi de la Cluj pentru această hârtie.

Întrebare:
De ce nu se poate opta totuşi pentru un sistem informatizat, care nu costă zeci de milioane de lei, prin care medicii să îşi creeze un cont, cu un username şi o parolă, unde să opteze pentru stagiile pe care le doresc sau mai simplu prin trimiterea unui email către acest centru cu optarea pentru un anumit stagiu si eliberarea hârtiei respective[2]. În + hârtia respectivă, care este imprimată în dublu exemplar, trebuie depusă în 2 locuri: la serviciul RUNOS al spitalului plătitor al fiecărui medic rezident şi la spitalul unde medicul rezident va face respectivul stagiu. Astfel mai trebuie făcută „o plimbare” şi la spitalul plătitor întru-una din zilele de concediu sau cu o învoire de o zi de la spital, întrucât serviciul respectiv unde trebuie depusă hârtia, ca în orice instituţie bugetară din România (cu mici excepţii), lucrează de luni până vineri între orele 8:00 – 16:00.

Cu alte cuvinte un medic rezident dacă are un stagiu de 1 lună trebuie să piardă 2 zile din luna anterioară stagiului: 1 zi (daca ai bafta) pentru a sta la coadă pentru a lua hârtia respectivă cu repartiţia şi 1 zi pentru a o depune la spitalul plătitor.

Deci, cu atâta birocraţie şi hârţogăraie inutilă în România, se pierd cine ştie câte zile pe lună / săptămână / an, care ar putea fi valorificate în folosul medicilor şi pacienţilor deloc puţini la număr…

Qui prodest?

           

---

[1] Sursa: https://medicrezidentromania.wordpress.com/2015/01/15/scrisoare-catre-presedinte/ (site accesat pe 18 ianuarie 2015)

[2] Pe site-ul http://www.meddb.ro/Contact/index (site accesat pe 18 ianuarie 2015) apare şi o adresă de email. Acest site din păcate nu a mai fost actualizat din 2013. Acest centru se numeşte acum Direcţia Resurse Umane si Certificare a Ministerului Sănătăţii.

Conferinţa Naţională „1989: 25 de ani libertate. Lecţii ale trecutului, temeri pentru viitor”, 20-21 noiembrie 2014

Pentru a consulta programul conferinţei accesaţi site-ul institutului http://www.totalitarism.ro/evenimente/PR-Conf-INST-nov-2014.pdf